Cu ceva ani in urma, Cristian Craciunoiu mi-a propus sa montez kitul din rasina abia aparut al "Aeroglisorului de Dunare" si sa scriu un articol despre kit asa cum il vad eu cu bune si cu rele. Articolul a aparut in numarul din Aprilie 2007 (2/2007- 103) al revistei Modelism International. Poza facuta modelului a devenit si coperta cutiei in care s-a vandut produsul. Kitul avea la baza planurile aparute in numarul 1/1991 al revistei Modelism International. Numarul 1/2007(102) anunta aparitia pe piata a kitului si in revista apar si primele fotografii ale glisorului montat, fotografi facute de Cristian Craciunoiu la biroul lui de acasa. Am reprodus in continuare partea scris a articolului.
Modelism International/aprilie 2007(2/2007)
"Cand am cumparat numarul 1/1991 al revistei Modelism si am vazut poaza cu aeroglisorul fotografiat in Bucuresti in fata Casei Centrale a Armatei si planurie aeroglisorului nu mi s-a parut ca ar fi o lucrare care sa mi se potriveasca. Intre timp, Modelism a scos kitul din rasina al aeroglisorului, la scara 1/35.
Avand kitul in mana si vazand aeroglisorul 3D parca mi-a facut cu ochiul ideea nu de al construi de la 0 ci de a monta kitul.
Caliatea pieselor turnate mi-a parut destul de buna la prima vedere. N-am gasit bule de aer sau piese turnate partial, iar rasina parea a fi de calitate.
Acestea fiind zise, am "saltat" kitul si m-am indreptat cu el spre casa.
Am insirat piesele pe masa de lucru pentru o mai buna examinare. Detaliile sunt bine reliefate ceea ce imi spune ca n-am facut o afacere proasta cand am achizitonat kitul.
Am cautat in colectie revista unde stiam ca au fost publicat planurile si am inceput sa verific corectitudinea fata de acestea.
Totul e bine. O singura problema minora am gasit la punte care din cauza faptului ca este subtire si lunga si care probabil a fost scoasa din matrita inainte de a fi complet intarita, s-a lungit cu 1,5 mm. N-a fost nici o problema sa tai puntea la 8 mm in fata locasului tragatorului. Dupa ce am "extras" cei 1,5 mm din lungimea puntii am lipit cele doua bucati cap la cap folosindu-ma si de o ranforsare lipita pe spate.
Pentru inbinari, cea mai buna solutie mi s-a parut a fi cianoacrilatul (superglue). Rezistent si destul de rapid.
Nu m-am straduit sa chituiesc prea mult inbinarea pentru ca am facut o taietura foarte exacta, iar firicelul subtire care s-ar vedea urmeaza a fi ascuns de catre diverse bagaje asezate pe punte.
Pentru prinderea motorului voi folosi poxilina. Greutatea mare si suprafata mica de lipire m-a facut sa ma gandesc la aceasta solutie pentru ca e mai sigura.
O data rezolvata problema cu puntea (maxin 30 de minute) am inceput asamblarea kitului. Am facut asamblarea pieselor ca sa pot face vopsirea in "mare". Am ales ca varianta de vopsire culorile in care era probabil vopsit aeroglisorul la momentul capturarii.
Am degresat suprafetele cu alcool izopropilic inainte de a baga aerograful in functiune.
Pana sa se usuce rosul caramiziu cu care era piturat sub linia de plutire am inceput desprinderea de pe culee a pieselor mici, debavurarea si degresarea in vederea vopsirii.
Pentru inbogatirea machetei am cautat printre "resturi" de unde am ales cateva lazi de munitie si prelate ramase de la kituri Italeri si Tamiya.
Pituratrea de deasupra liniei de plutire am facut-o cu gri deschis.
A trebuit sa confectionez geamul si rama pe care kitul nu le ofera, dar si asta a fost o parte usor de rezolvat. M-am folosit de capacul de la o casoleta de inghetata care era transparent din care am taiat o bucata la dimensiunile masutate pe plan din care am facut zona vitrata si de fire trase la 1mm din rama (culee) de la un kit de plastic din care am facut cele trei laturi ale ramei geamului.
Rama geamului a fost vopsita cu aceiasi culoare cu puntea.
Uzurile pe punte le-am optinut folosind pulbere optinuta din creta pastel. Doua nuante de gri (deschis si foarte inchis) si un caramiziu inchis pentru "rugina". Prafurile le-am aplicat cu o pensula lata (din cele pentru vopsele de ulei). "Zgarieturile" le-am optinut aplicand vopsea "otel" cu o pensula lata stearsa in prealabil pana aproape nu mai lasa vopsea pe suprafata (vopsire semi umeda).
Motorul cu ai sai cinci cilindri e foarte lejer de montat trebuie un pic largita cu un spiral gaura de la elice in rest piesele vin singure la locurile lor. E posibil ca bratele laterale de prindere ale mororului sa fie curbate. Pentru ca sunt subtiri se indreapta lejer la cald. Ori in apa calda ori la flacara unei lumanari, rasina se inmoaie, se aduce in pozitia dorita si cand se raceste va pastra ultima pozitie in care s-a aflat.
Carterul motorului l-am vopsit "negru otel" , chiulasele in "aluminiu" iar evacuarile in "otel". Partea din spate unde era si rezervorul de combustibil le-am vopsit tot gri deschis.
Dupa uscare am facut o spalare cu umbra arsa (vopsea de ulei) puternic diluata cu benzina de brichete.
Elcea am vopsit-o in "culoarea lemnului" si dupa uscare am aplicat cu o pensula lata si "tepoasa" vopsea de ulei maro nediluata. Am apasat destul de bine pe pensula astfel incat sa lase vopsea doar printre perii pensulei creand senzatia de fibra a lemnului. Daca rezultatul nu este satisfacator, vopseaua se sterge cu o carpa si se reia procedura pana la optinerea efectului dorit. Pentru ca vopseaua de ulei se usuca foarte greu m-am folosit de caldura unui bec de la o veioza cu abajur metalic astfel ca elicea s-a uscat cam intr-o ora.
Am fixat cu poxilina intregul ansamblu in locul de pe punte.
Tot din fire trase din rama de stiren am confectionat barele de protectie din fata elicei si ranforsarile supimentare care sustineau motorul.
Am confectionat din tabla subtire de cupru doua cleme de prindere pentru canistre.
Am facut ultimele retusuri de vopsea si am inceput sa pun detaliile pe punte: mai intai volanul, scaunle, suportul armei, arma (vopsita in "gun metal") cu banda si cutia de munitie, lanstorul de rachete, lopata si tarnacopul adica cele date in chit si am terminat cu lazi de munitie si doua prelate pentru a mai incarca modelul.
In final modelul l-am pus pe o "platforma" care sa simuleze situatia "reala" intr-o vitrina care se gaseste in magazin si care ma scapa de grija de a proteja macheta de praf.
Rezultatul final este chiar de efect si nici n-a necesitat prea multa munca din partea mea."
Avand kitul in mana si vazand aeroglisorul 3D parca mi-a facut cu ochiul ideea nu de al construi de la 0 ci de a monta kitul.
Caliatea pieselor turnate mi-a parut destul de buna la prima vedere. N-am gasit bule de aer sau piese turnate partial, iar rasina parea a fi de calitate.
Acestea fiind zise, am "saltat" kitul si m-am indreptat cu el spre casa.
Am insirat piesele pe masa de lucru pentru o mai buna examinare. Detaliile sunt bine reliefate ceea ce imi spune ca n-am facut o afacere proasta cand am achizitonat kitul.
Am cautat in colectie revista unde stiam ca au fost publicat planurile si am inceput sa verific corectitudinea fata de acestea.
Totul e bine. O singura problema minora am gasit la punte care din cauza faptului ca este subtire si lunga si care probabil a fost scoasa din matrita inainte de a fi complet intarita, s-a lungit cu 1,5 mm. N-a fost nici o problema sa tai puntea la 8 mm in fata locasului tragatorului. Dupa ce am "extras" cei 1,5 mm din lungimea puntii am lipit cele doua bucati cap la cap folosindu-ma si de o ranforsare lipita pe spate.
Pentru inbinari, cea mai buna solutie mi s-a parut a fi cianoacrilatul (superglue). Rezistent si destul de rapid.
Nu m-am straduit sa chituiesc prea mult inbinarea pentru ca am facut o taietura foarte exacta, iar firicelul subtire care s-ar vedea urmeaza a fi ascuns de catre diverse bagaje asezate pe punte.
Pentru prinderea motorului voi folosi poxilina. Greutatea mare si suprafata mica de lipire m-a facut sa ma gandesc la aceasta solutie pentru ca e mai sigura.
O data rezolvata problema cu puntea (maxin 30 de minute) am inceput asamblarea kitului. Am facut asamblarea pieselor ca sa pot face vopsirea in "mare". Am ales ca varianta de vopsire culorile in care era probabil vopsit aeroglisorul la momentul capturarii.
Am degresat suprafetele cu alcool izopropilic inainte de a baga aerograful in functiune.
Pana sa se usuce rosul caramiziu cu care era piturat sub linia de plutire am inceput desprinderea de pe culee a pieselor mici, debavurarea si degresarea in vederea vopsirii.
Pentru inbogatirea machetei am cautat printre "resturi" de unde am ales cateva lazi de munitie si prelate ramase de la kituri Italeri si Tamiya.
Pituratrea de deasupra liniei de plutire am facut-o cu gri deschis.
A trebuit sa confectionez geamul si rama pe care kitul nu le ofera, dar si asta a fost o parte usor de rezolvat. M-am folosit de capacul de la o casoleta de inghetata care era transparent din care am taiat o bucata la dimensiunile masutate pe plan din care am facut zona vitrata si de fire trase la 1mm din rama (culee) de la un kit de plastic din care am facut cele trei laturi ale ramei geamului.
Rama geamului a fost vopsita cu aceiasi culoare cu puntea.
Uzurile pe punte le-am optinut folosind pulbere optinuta din creta pastel. Doua nuante de gri (deschis si foarte inchis) si un caramiziu inchis pentru "rugina". Prafurile le-am aplicat cu o pensula lata (din cele pentru vopsele de ulei). "Zgarieturile" le-am optinut aplicand vopsea "otel" cu o pensula lata stearsa in prealabil pana aproape nu mai lasa vopsea pe suprafata (vopsire semi umeda).
Motorul cu ai sai cinci cilindri e foarte lejer de montat trebuie un pic largita cu un spiral gaura de la elice in rest piesele vin singure la locurile lor. E posibil ca bratele laterale de prindere ale mororului sa fie curbate. Pentru ca sunt subtiri se indreapta lejer la cald. Ori in apa calda ori la flacara unei lumanari, rasina se inmoaie, se aduce in pozitia dorita si cand se raceste va pastra ultima pozitie in care s-a aflat.
Carterul motorului l-am vopsit "negru otel" , chiulasele in "aluminiu" iar evacuarile in "otel". Partea din spate unde era si rezervorul de combustibil le-am vopsit tot gri deschis.
Dupa uscare am facut o spalare cu umbra arsa (vopsea de ulei) puternic diluata cu benzina de brichete.
Elcea am vopsit-o in "culoarea lemnului" si dupa uscare am aplicat cu o pensula lata si "tepoasa" vopsea de ulei maro nediluata. Am apasat destul de bine pe pensula astfel incat sa lase vopsea doar printre perii pensulei creand senzatia de fibra a lemnului. Daca rezultatul nu este satisfacator, vopseaua se sterge cu o carpa si se reia procedura pana la optinerea efectului dorit. Pentru ca vopseaua de ulei se usuca foarte greu m-am folosit de caldura unui bec de la o veioza cu abajur metalic astfel ca elicea s-a uscat cam intr-o ora.
Am fixat cu poxilina intregul ansamblu in locul de pe punte.
Tot din fire trase din rama de stiren am confectionat barele de protectie din fata elicei si ranforsarile supimentare care sustineau motorul.
Am confectionat din tabla subtire de cupru doua cleme de prindere pentru canistre.
Am facut ultimele retusuri de vopsea si am inceput sa pun detaliile pe punte: mai intai volanul, scaunle, suportul armei, arma (vopsita in "gun metal") cu banda si cutia de munitie, lanstorul de rachete, lopata si tarnacopul adica cele date in chit si am terminat cu lazi de munitie si doua prelate pentru a mai incarca modelul.
In final modelul l-am pus pe o "platforma" care sa simuleze situatia "reala" intr-o vitrina care se gaseste in magazin si care ma scapa de grija de a proteja macheta de praf.
Rezultatul final este chiar de efect si nici n-a necesitat prea multa munca din partea mea."
In acest numar al revistei a fost folosita cea de-a doua macheta realizata de mine la care au fost adaugate 3 figurine pentru a realiza gluma "La umbra lui Stalin"
In timp, Cristian Craciunoiu a dorit sa-i mai construiesc cateva exemplare, exemplare pe care, spre deosebire de primul model a carei vopsire era SFistica, le-am vopsit in cele doua culori (gri opera moarta cu rosu caramiziu opera vie).
Urmatoarele doua aeroglisoare au fost si ele puse pe minidiorama si pregatite pentru a fi comercializate de catre magazinul Modelism International.
Marimea dioramei era special aleasa astfel incat aceasta sa incapa, ca si cea dinaintea lor, intr-o casata de plexic.
Ultimele doua glisoare pe care le-am facut au avut decorul doar foarte putin schimbat testiile fiind inlocuite cu trunchiuri de copac.
Una dintre aceste ultime doua machete pe care le-a realzat va ajunge mai tarziu pe masa celor de la "Trumpeter" si apare intr-o poza publicata in revista "Model Airplane", numarul din ianuarie 2009 numar in posesia caruia am intrat cu ajutorul lui Daniel Minea. Alaturi de aeroglisor se mai afla o lucrare a altui roman, tot un produs Modelism International, Ojay, avand ca autor pe Valeriu Visan.
Cealalta lucrare a fost vanduta de Cristian Craciunoiu si cam de doi ani se afla pe mesele de concurs la clasa C. Pentru ca n-am gandit lucrarea ca fiind pentru concurs ci pentru prezentare, nici nu cred ca s-a ales cu cine stie ce punctaj, dar cu siguranta a ajutat cel putin o echipa sa salte in puncte.
In realitate puntea a fost calculata gresit fiind mai lunga. Am scurtat puntea doar la primele doua machete pe care le-am construit, celelalte patru ramanand cu puntea mai lunga. La ultimele patru machete am lasat acel 1,5-2 mm sa iasa in afara la prova, loc unde lungimea mai mare se observa mai greu.
Modelism International a renuntat sa mai produca glisorul (cel putin pentru moment).
Aceasta a fost povestea celor sase aeroglisoare de Dunare avand la baza kitul de la Modelism International, machete pe care mi-a facut placere sa le realizez.
Macheta continua sa se afle pe masa de concurs de data asta la Campionatul National care s-a tinut la Galati 2013.