Unul dintre cei ce urmareau acest blog, prietenul meu Eduard Olaru, a incetat din viata pe 26 ianuarie la Spitalul Militar la nuai 37 de ani. Se odihneste acum la cimitirul Sfanta Vineri de pe Calea Grivitei 202.
Eddie era unul dintre noi nu doar prin faptul ca frecventa intalnirile modelistice, dar era si el pasionat de machete si lucra efectiv find prezent cu lucrari atat pe forumurile de specialitate cat si la saloanele bucurestene de modelism.
Era un om cu un bun simt deosebit, asa cum rar se mai intalneste in noua societate a tupeului (tupeu obrasnic de multe ori).
Rareori ii lipsea zambetul de pe buze.
Il avea si cu doua zile inainte de a se stinge, atunci cand l-am vizitat la spital impreuna cu Eduard Badescu si Alexandru Dumitrescu.
Chiar si pe patul spitalului a dorit sa pastreze legatura cu pasiunea lui asa ca eu si 109 (Edi Badescu) i-am adus cateva reviste. Dorinta lui la mine a fost sa-i aduc chitul pe care il castigase la tombola de craciun (un set de figurine) si pe care l-am ridicat in locul lui intrucat el a trebuit sa plece inainte de extragere. Isi dorea sa faca si ceva in domeniul figurinelor si se gandea ca va avea timp sa studieze tema.
Din pacate viata a fost prea scurta si n-a mai apucat nici sa studieze tema figurinelor si nici sa dea "examenul" din ceea ce a aprofundat din revistele aduse, examen pe care i l-a propus 109, in gluma.
Nici unul dintre noi n-a crezut ca la doar doua zile dupa zambetul lui la glumele noastre va trece in lumea celor drepti.
Nici unul dintre noi n-a crezut ca la doar doua zile dupa zambetul lui la glumele noastre va trece in lumea celor drepti.
Cateva momente surprinse de camera in care se afla Eddie momente imortalizate Alexandru (Olaf) Dumitrescu, Dragos (Grizzlea) Popescu si de mine, Cristian (Crios) Marin
Dumnezeu sa te odihneasca in pace, prietene! Vei avea mereu un loc in sufletele noastre.
