Mari corabii - Sfantul Ioan Botezatorul - prima parte

Numarul 20 a aparut la timp, adica tot miercuri, doar ca pana acum n-am avut timp de el. N-am avut timp sa postez aici pentru ca de lucrat inca n-am lucrat nimic la corabie. Acest numar aduce cu el inca doi parapeti si doua baghete. Ca sa n-o lungesc prea mult, incepand cu numarul viitor voi deschide subiect separat.

Numarul 19 al revistei este insotit de cei doi parapeti principali. Nimic de semnalat avand in vedere ca inca n-am inceput lucrarea.

 Asa cum se vede, m-am cam grabit cu concluziile legate de finalizarea livrari pieselor dedicate structurii. Ultimele piese ale structurii au aparul o data cu numarul 18. In acelasi timp au aparut si instructiunile de montaj pentru numerele de la 18 la 20 inclusiv.






In acelasi timp cu aparitia cu numarului 17 au venit si ultimele piese ale structurii lucru care-mi va permite sa incep si eu lucrarea.  Probabil voi incepe in acest sfarsit de saptamana.

Numarul 16 are ceva mai multe piese care si ele vor trebui modificate ca nava sa se apropie cat de cat de realitate. Nu m-am prins inca de care realitate pentru ca, o sectiune fiind, are multe lucruri care nu concorda cu felul in care se construiau navele contemporane cu nava oferita de "Mari corabii".

Coastele le-am pus de proba si tot de proba am insirat puntile, ca sa vad cam ce probleme pot avea.

Numarul 15  a adus ceva mai multe piese. In felul asta se poate incheia si puntea superioara.

Numarul 14 aduce cu el ultima coasta si 3 lemne, sau mai exact, 3 fasii de placaj taiate la circular. Deja pare ca aceasta constructie nu ca se intinde pe parcursul a 100 de numere ci se lalaie pur si simplu. :(

A aparut o noua brosura cu un nou set de instructiuni de montaj, de la numerele 14 la 17, brosura care imi dezvaluie ca nici in viitoarele cateva numere nu este nimic de semnalat.

La numarul 17 va apare si panoul oglinzii si abia atunci am sa ma apuc cat de cat de treaba.

Numarul 13 vine si el cu o coasta si doua scari. Noroc ca astea-s ultimele scari. Mai trebuie o coasta si oglinda ca sa ma apuc de nava. Imi place ca este mare, dar tare dubioasa-mi pare pana una alta. Voi vedea cand voi incepe lucrul.

Numarul 12 aduce si el o coasta (mai sunt doar cateva si gata osatura) o bagheta de lemn pentru confectionarea treptelor scarilor si lateralele a inca doua scari. La acest numar intru si eu in randul ghinionistilor intrucat nu se poat face perechi din lateralele scarilor. Cu siguranta voi confectiona altele.  








 

Numarul 11 aduce cu el o coasta, o fasie de furnir, o bagheta pentru confectionarea scarilor si lateralele pentru realizarea a doua dintre scarile navei.

Este miercuri si asa cum deja ne-am obisnuit a aparut revista iubitorilor de corabii. Din pacate a venit doar cu doua piese. Din fericire, acum chila falsa este completa. Asta este numarul 10. Conform reviatei de montaj se pare ca cel putin pana la numarul 13 inclusiv vor fi si ceva mai multe piese de confectionat. Pana atunci nu prea am ce face, eventaual poate sa ma apuc de modificari.

A ajuns la numarul 9 si astfel s-a mai epuizat o brosurica dedicata constructiei. Saptamana viitoare va apare si brosurica a treia cu instructiuni si probabil piesele ce vor forma intreaga osatura si probabil ca va veni momentul sa incep si eu lucrarea.

Cu o constanta demna de remarcat, in ziua de miercuri 23.03.2011 a aparut si numarul 8.

Asa cum era promis, a aparut si numarul 7 si acesta la timp. Sa mai fie 93 de numere. Cu ocazia asta am facut si un prim test de asezare al pieselor.

Numarul 6 n-a intarziat sa apara, osatura incepe sa se profileze si de la cavaletul de lucru mai lipseste doar o piesa

Saptamana aceasta numarul 5 a aparut la chioscuri conform graficului, mai exact miercurea. Astfel DeAgostini a depasit pragul critic de 4 numere aparute acum mai bine de 5 ani.

Dupa mici sincope, numarul 4 a aparut cu o zi mai tarziu pe piata, dar a aparut. Ramane de vazut daca de data asta von ajunge sa vedem numarul 5.

 Si iata ca a aparut si numarul 3 al publicatiei. Pana aici editura s-a miscat bine. Sa vedem mai departe.

Iata ca a aparut si numarul 2 si am reusit sa-l achizitionez si pe asta. Sa vedem in continuare mai ales ca se pare ca numarul doi a avut un tiraj mult mai mic decat primul numar.

Desi poate ar fi interesant de povestit cum si de unde a inceput povestea, probabil ca n-am s-o fac.

Cu cinci ani si mai bine in urma sau mai exact in noiembrie 2005

Acum o saptamana, a fost lansarea pe piata cu surle si tobe si a reaparut numarul 1.

Cuirasatul Bismarck produs de Amati - Numerele 1-10

Numarul 10 incheie prima faza a constructiei respectiv osatura. Aceasta prima parte n-a ridicat nici un fel de probleme. Toate piesele s-au desprins usor de pe foaia de placaj si imbinat foarte. Ultimile piese au fost cele de la pupa. Pentru etapa urmatoare a constructiei voi deschide un alt subiect. 

La numarul 9 osatura este aproape completa si micul monstru incepe sa capete din ce in ce formele binecunoscutului Bismarck. 

Producatorul kitului a facut pana acum o treaba minunata. Piesele se imbina fara dificultate iar corpul, la o prima verificare cu planurile, pare sa stea bine in forme.

Numarul 8 face ca osatura navei sa ajunga la lungimea de 118 centimetrii. Ca si pana acum piesele nu prezinta deformari si imbinarile sunt facile. Nava tinde sa arata din ce in ce ca un mic mare monstru.

Cu toate ca este abia la numarul 7, constructia prinde destul de repede contur, iar piesele sunt de cea mai buna calitate. N-am avut nevoie de dispozitive suplimentare de fixare/rigidizare a constructiei pana in acest moment. Am folosit doar un vinclu pentru verificarea perpendicularitatii coastelor.

La numarul 6 osatura a ajuns la 95 de centimetrii lungime. Totodata, partea de documentare (revista propriuzisa) contine si doua planuri ala navei reale. Inca nu exista dificultati sau altceva demna de semnalat pentru ca si de tata aceasta piesele vin singure in locurile lor.

    Aparitia numarului 5 a adus cu el inca o data un numar mare de piese care se potrivesc bine si firesc in locurile lor.
Pana acum Amati si-a facut pe deplin datoria piesele potrivindu-se singure in locurile lor.
Desi kitul se intainde de-a lungul a 140 de numere, constructia prinde repede contur si gabarit.

   

La numarul 4 s-a schimbat ambalajul, revista nemaifind prinsa pe un imens carton ci a devenit un tot unitar mai usor de transportat spre casa.. 

Ca si pana acum piesele se imbina fara probleme si corpul navei incepe sa prinda proportii.

Pana si piesele ce urmeaza sa sustina puntea au inceput sa poata fi unite intre ele, la numarul 4 fiind prezente si primele piese de legatura pentru piesele puntii dinspre pupa.

 Numarul 3 n-a intarziat sa apara fiind insotit de data aceasta si de o cutie biblioraft in care se pot pastra revistele.

Ca si pana acum, piesle se imbina ireprosabil si navomodelul prinde destul de repede forma. 

 

Dupa primele doua numere, osatura arata ca in imaginea alaturata. Nu am montat grinzile (traversele) la recomandarea producatorului. Se pare ca acestea vor fi fixate de punte pentru situatia in care puntea ar trebui ridicata. Kitul a fost gandit pentru a fi motorizat si echipat  cu radiocaomanda. Interventia in interior (depanari sau inlocuiri de acumulatori) necesita inlaturatea cel putin a unei parti a puntii o data cu intreaga suprastructura aflata in acea zona.                                                    

Piesele ce formeaza osatura sunt taiate cu laser, dar nu sunt numerotate. Pentru ca exista mici diferente dimensionale intre piese, le-am numerotat cu un creion asa cum apar in instructiunile de montaj.

De curand editura Hachette a readus pe piata kitul cuirasatului Bismarck produs de Amati la scara 1:200.
Numarul 1 aduce cu el si un poster cu o poza a machetei la marimea la care va ajunge peste mai bine de 3 ani, cand macheta va fi gata.

Sa ne cunoastem mai bine!

Conform cu "regulile" impamantenite anul acesta la firma unde lucrez, astazi a avut loc sarbatoarea celor nascuti in aprilie. In primele luni au fost dansuri, baloane cu heliu, masa taraneasca la romani ... actiuni menite nu doar sa ne destinda, dar sa ne faca sa ne cunoastem mai bine.

Acest lucru m-a facut sa duc spre vizionare 12 dintre lucrari mele, lucrari care i-au incantat pe colegii de munca. 

Unii dintre colegi au facut fotografii, altii au vizionat si au pus intrebari la greu.

S-au asezat la discutii.

Si colectia de pixuri a colegei Mirabela a fost admirata, colegii fiind invidiosi pe ea. Nu-i usor sa aduni atatea pixuri si sa mai si scrie.

Dupa atentionarea care apare in orice expozitie serioasa, urmeaza ... daca v-ati recunoscut pixul, ramanem la ce srie pe primul afis: nu atingeti exponatele :)

Colegii au mai avut parte si de binecunoscuta pacalala a lunii aprilie, au povestit diverse intamplari haioase din viata lor si cel putin majoritatea s-au simtit bine. N-au lipsit torturile (nu alea cu smuls unghii, zdrobit oase ... ci alea dulci, numai bune de mancat), sucurile, sampania si diverse alte gustari care sa-i faca pe colegi sa nu stea cu dinaintea goala.

Nava vikinga - scara 1:50

    

   

    Lucrarea are la baza un kit Revell ce s-a gasit cu 15-16 ani in urma sub numele de "Viking ghost ship". Ulterior a fost scos de pe piata. Acum cativa ani si la distanta buna de la realizarea celui din imagine, Revell a reeditat kitul, dar de aceasta data nava fiind tratata cinstit.

La lucrarea mea mi-am permis sa fac desenele de pe scuturi si cel de pe panza pictate manual cu vopsele enamel folosind vopsele Humbrol si Revell.

Acum 6 ani, macheta, a suferit un accident in care mare parte dintre rame s-au rupt, s-a rupt una dintre manevrele vergii si o parte dintre scuturi s-au desprins. 

Dupa atatia ani i-a venit randul la reparatie si cu aceasta ocazie, pentru a evita eventuale alte accidente, am fixat macheta pe o baza si sper ca in viitorul apropiat sa primeasca si o vitrina din plexic transparent.

Cu ocazia reparatiei macheta a primit si doua butoaie si va mai primi si alte inca cateva detalii pe punte.

 La concurs - Galati 2013