Numarul 90 nu difera nici el de numerele 88 si 89 decat prin textul ce prezinta bucata de istorie, piesele fiind aceleasi (bucata de carton presat si bucatica de placaj decupate cu laser). Cartonul presat se comporta foarte bine, se taie usor si se lipeste cu aracet fara sa se umfle chiar daca araceul este foarte diluat semn ca se va comporta bine si la diferente de umiditate.
Piesele din
numarul 89 nu difera de cele ale numarului 88. Puteam cumpara numarul 88 in 4 exemplare si aveam deja structura turelelor tunurilor de 38 cm confectionata pana in acest moment. Din fericire, eu cumpar revista nu doar pentru modelul ce va rezulta la final ci si pentru istoria scrisa in aceasta revista.
Numarul 88 vine si el cu piese decupate cu laser, unele pe o bucata de placaj si altele pe o bucata de carton presat. Impreuna piesele formeaza structura uneia dintre cele patru turele care gazduiau fiecare cate doua tunuri de 38cm. Pentru pastratea unghiurilor de 90 de grade intre piese, la lipire, m-am folosit de un mic vinclu. Spre deosebire de modelul revistei Militay Model unde tevile de 38cm se pot misca desi structura de baza a turelei pare mai firava (imaginea de jos), la Bismarck-ul de la Amati tevile sunt fixe. Cele doua modele sunt la aceiasi scara.
Dupa o periada destul de lunga de timp,
numarul 87 este numarul la care am apucat sa mai lucrez cate ceva. Numarul vine cu o bucata de carton presat in care sunt 12 piese taiate cu laserul si o placa din alama fotodecupata. Piesele din carton formeaza structura hangarelor ce se aflau langa cosul navei, la babord si tribord. Am inceput sa folosesc si grund acesta find acrilic de la Vallejo (culoarea este USN Light Ghost Grey).
Seria fotodecupajelor ce formeaza detaliile suprastructurilor nu se opreste nici la
numarul 86, numarcare aducu si el o placa de alama cu piese fotodecupate.
Numarul 84 are pe placa fotodecupata o bucata de punte care reprezinta o zona cu tabla striata. Desi este excelent facuta este, din pacate, afara din scara. Exagerarea insa te face sa te gandesti mai bine la felul in care arata puntea in acea zona. Producatorul ne arata inca o data ca are tehnologie de varf si o etaleaza pe placa fotodecupata de la
numarul 85, placa care contine o piesa gravata pe ambele fete.
Dupa o serie de numere in care s-au sflat doar fotodecupaje, in
numarul 83 este prezenta pe langa placa din alama fotodecupata si o rama cu piese din stiren. Suprastructurile incep sa arate din ce in ce mai real.
O noua placuta de alama cu piese fotodecupate vine odata cu
numarul 82 al revistei. Piesele sunt tot pentru suprastructuri. Recomand celor ce vor fixa piesele metalice pentru punti sa chituiasca si sa slefuiasca suprafetele din lemn.
Avand suprastructuri cu detalii complexe, revista continua sa puna la dispozitie fotodecupaje, lucru care se intampla si la
numarul 81, numar unde producatorul, pe langa o bagheta din lemn mai pune la dispozitie inca o placa de alama cu piese fotodecupate.
Numarul 90 nu difera nici el de numerele 88 si 89 decat prin textul ce prezinta bucata de istorie, piesele fiind aceleasi (bucata de carton presat si bucatica de placaj decupate cu laser). Cartonul presat se comporta foarte bine, se taie usor si se lipeste cu aracet fara sa se umfle chiar daca araceul este foarte diluat semn ca se va comporta bine si la diferente de umiditate. 
Piesele din numarul 89 nu difera de cele ale numarului 88. Puteam cumpara numarul 88 in 4 exemplare si aveam deja structura turelelor tunurilor de 38 cm confectionata pana in acest moment. Din fericire, eu cumpar revista nu doar pentru modelul ce va rezulta la final ci si pentru istoria scrisa in aceasta revista.
Numarul 88 vine si el cu piese decupate cu laser, unele pe o bucata de placaj si altele pe o bucata de carton presat. Impreuna piesele formeaza structura uneia dintre cele patru turele care gazduiau fiecare cate doua tunuri de 38cm. Pentru pastratea unghiurilor de 90 de grade intre piese, la lipire, m-am folosit de un mic vinclu. Spre deosebire de modelul revistei Militay Model unde tevile de 38cm se pot misca desi structura de baza a turelei pare mai firava (imaginea de jos), la Bismarck-ul de la Amati tevile sunt fixe. Cele doua modele sunt la aceiasi scara.
Dupa o periada destul de lunga de timp, numarul 87 este numarul la care am apucat sa mai lucrez cate ceva. Numarul vine cu o bucata de carton presat in care sunt 12 piese taiate cu laserul si o placa din alama fotodecupata. Piesele din carton formeaza structura hangarelor ce se aflau langa cosul navei, la babord si tribord. Am inceput sa folosesc si grund acesta find acrilic de la Vallejo (culoarea este USN Light Ghost Grey).
Seria fotodecupajelor ce formeaza detaliile suprastructurilor nu se opreste nici la numarul 86, numarcare aducu si el o placa de alama cu piese fotodecupate.
Numarul 84 are pe placa fotodecupata o bucata de punte care reprezinta o zona cu tabla striata. Desi este excelent facuta este, din pacate, afara din scara. Exagerarea insa te face sa te gandesti mai bine la felul in care arata puntea in acea zona. Producatorul ne arata inca o data ca are tehnologie de varf si o etaleaza pe placa fotodecupata de la numarul 85, placa care contine o piesa gravata pe ambele fete. 
Dupa o serie de numere in care s-au sflat doar fotodecupaje, in numarul 83 este prezenta pe langa placa din alama fotodecupata si o rama cu piese din stiren. Suprastructurile incep sa arate din ce in ce mai real. 
O noua placuta de alama cu piese fotodecupate vine odata cu numarul 82 al revistei. Piesele sunt tot pentru suprastructuri. Recomand celor ce vor fixa piesele metalice pentru punti sa chituiasca si sa slefuiasca suprafetele din lemn.
Avand suprastructuri cu detalii complexe, revista continua sa puna la dispozitie fotodecupaje, lucru care se intampla si la numarul 81, numar unde producatorul, pe langa o bagheta din lemn mai pune la dispozitie inca o placa de alama cu piese fotodecupate. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu