Revell - R.M.S. Titanic

Revell a scos de-a lungul timpului kitul machetei Titanicului la mai multe scari de executie, respectiv 1:400, 1:570, 1:700 si 1:1200, kituri "imbuteliate" in diverse ambalaje, "normale" si chiar aniversare. Exista chiar un set in care se gaseste macheta atat la scara 1:570 si cea la 1:1200. Titanicul la scara 1:400 a fost bagat in cutia aniversara scoasa cu ocazia a 100 de ani de la tragicul accident.

Am in vedere achizitionarea kitului din seria "Model set" la scara 1:1200, dar cu ceva timp in urma am achizitionat  kitul la scara 1:570.

 Kitul Titanicului de la Revell nu este nici pe departe o noutate. Macheta binecunoscutului pachebot la scara 1:570  aduce lucrarea, clasificata ca avand gradul 3 de dificultate, la o lungime de 47 cm. Instructiunile de montaj si vopsire sunt destul de bine puse la punct. Se pot respecta etapele de montaj, dar se pot si lucra fara a respecta intocmai ordinea etapelor de lucru.

Decalurile reprezinta steagurile si denumirea navei si par bine facute. Sper sa se desfaca bine de pe hartie si sa nu se sparga cand vor fi aplicate. Pentru steaguri era de preferat sa se foloseasca hartie care ar fi fost mult mai rezistenta.

Piesele, nu foarte multe la numar, arata ca este vorba despre un vechi kit  "reimbuteliat". Numarul pieselor da si gradul 3 de dificultate al machetei. Gradul de dificultate al machetei a fost reevaluat intrucat pe vechiul ambalaj gradul de dificultate era precizat ca fiind doi.Tot in vremea aceea cutia kitului avea un alt design (jos dreapta in poza de inceput)

 Desi este un kit vechi este printre putinele la care puntile sunt gravate in negativ lucru care ajuta foarte mult la simularea usoara a calfatuirii puntilor.

Fara dubi se poate remarca vechimea kitului mai ales ca, desi este un kit cu detalii bine realizate, bavuri destul de mari apar in locuri unde se imbina matritele dovada fie a unui calcul ce nu tine cont de anumite dimensiuni, fie a unei uzuri avansate a matritei.

Pe interior, in partea de la pupa se vad pinii ce trebuiesc polizati pentru ca puntea nu se aseaza in borduri. Este inca o dovada a unui calcul ce n-a tinut cont de toti factorii atunci cand a fot proiectata matrita.

Totusi nu este un kit cu dificultati deosebite, montajul de proba al majoritatii pieselor  fiind facil, piesele imbinandu-se bine intre ele dupa debavurare.

Ca parere proprie kitul se claseaza cam pe la 2,5 la gradul de dificultate, nu este un kit de weekend, dar pentru cine are timp liber cat de cat normal si restul de vopsele si accesorii, este o lucare ce poate fi finalizata intr-o luna. Kitul poate fi achizitionat atat din Oradea de la Clip Trade (revell.ro/store) cat si din Bucuresti de la "Viking art & hobby shop" (machete.ro)

Dupa remedierile mentionate mai sus am inceput vopsirea componentelor, subansamblurilor, etc.
Lipitura intre cele doua jumatati ale cocii au fost intarite cu  fasi de plastic de-a lungul chilei si bucati din rama care sustine piesele atat la pupa cat si la prova.

Piesele gata vopsite sunt pregatite pentru montajul final.

Am treas o parte dintre "ate" si am inceput sa pun subansamblurile impreuna.

 
 Am confectionat suportul din mucava imbracata in furnir de fag. Am lipit bagheta profilata in partea de jos a cutiei suport si am vopsit intregul ansamblu cu vopsea neagra. Dupa uscare am dat un lac semimat. Pentru identificare am folosit una dintre placutele din plastic care vin lipite pe cavalet, placuta pe care am lipito cu cianoacrilat direct pe suport. 
Am montat piesele gata vopsite si am fixat intregul ansamblu de suport folosind niste "popici" pe care mi i-am turnat din rasina intr-o matrita din silicon pe care mi-am confectionato in acest scop.

Din pacate, in timpul montajului, am reusit sa rup cele doua catarge astfel ca cel din fata sta un pic curbat (se va rezolva folosind o ancorare in zona respectiva), cel din spate, pentru ca s-a rupt de la baza a fost mai usor de repozitionat.
La unele dintre piese va trebui sa retusez vopseaua, mai am de tras o multime de ranforsari si de montat inca cateva mici detalii, deci inca cateva ore bune de munca.

N-am achizitionat model setul la 1:1200, dar in delegatie find la Timisoara am trecut si pe la magazinul firmei Varuna S s.r.l. de unde am achizitionat kitul Titanicului la scara 1:1200.

Macheta este cotata nivel 3 de dificultate si va avea in final aproximativ 22 de centimetri si jumatate.
In interiorul cutiei se afla un pachetel cu ramele, instructiunile de montaj si vopsire si coala cu decaluri.

Instructiunile de montaj si vopsire sunt destul de clare si destul de bine puse la punct.

Decalurile par bine realizate si ceva mai "bogate" deat cele din kitul la 1:570.

Pentru acest kit Revell a ales sa toarne coca dintr-o singura bucata, coca turnata fara bavuri, dar este interesant ca a turnat elicea centrala impreuna cu coca. Detaliile de pe ea sunt chiar putin exagerate. 

Deformarile care apar in imaginile detaliu sunt deformate pentru ca pozele de detaliu au fost facute printr-o lupa. Coca este bine facuta si nu prezinta deformari.

Restul pieselor sunt impartite pe patru rame din plastic.

Desi scara pare sa spuna ca se pierd multe detalii in realitate acest kit are tot atatea detalii cate are si cel la 1:570.
Am facut montajul de proba si piesele se imbina foarte bine intre ele. Majoritatea pieselor sunt bine turnate si nu au bavuri, iar cele care au sunt lejer de debavurat.

Nici acest kit nu este unul de weekend dar este un kit ce se poate face fara probleme intr-un timp rezonabil.

Cuirasatul Bismarck produs de Amati - Numerele 131-140

Numarul 140 este numarul care incheie seria Bismarck. Piesele care-l insotesc sunt si ele detalii de pe suprastructuri. Toate piesele sunt din plastic injectat. Chitul nu vine cu steaguri, insemne sau sabloane ale acestora. Ele pot fi confectionate de catre fiecare machetist sau nava poate fi lasata fara. Chiar daca colectia s-a incheiat voi continua executia machetei pana la finalizare.

Penultimul numar al colectiei respectiv numarul 139 este insotit de o bucata de sarma din alama, o placa din alama cu piese fotodecupate, lanturi de doua dimensiuni, sase scari din plastic injectat si inca o rama cu alte opt piese din plastic. Sunt cam printre ultimile detali necesare constructiei.

Doar doua numere ne mai despart de finalul minunatei colectii care este insotita de piesele necesare constructiei legendarului Bismarck. Numarul 138 este insotit de trei rame din plastic injectat ce contin detalii (destul de multe) ce trebuiesc adaugate in diverse locuri ale suprastructurii.  Alaturi de rame mai este data si o bucata de bagheta din care trebuiesc confectionati tot soiul de parapeti. Bagheta este din lemn si nu cred ca am s-o folosesc. Voi incerca sa folosesc tot plastic pentru confectionarea parapetilor.

Pe ramele din plastic exista destul de multe piese cu defecte de turnare, piese ce vor trebui chituite si probabil refacute pe alocuri.

Numarul 137 contine un plic cu piese din plastic injectat si unnulcu piese metalice ce par strunjite. Printre piesele din plastic se afla chesoanele lanturilor ancorelior, afeturile artileriei de 20mm cu patru tevi, tunuri de exercitiu. Planurile ce n-au aparut la numarul precedent sunt incluse in acest numar. Pe imensa planse sunt prezente doua scheme de piturare ale navei.

O rama cu piese injectate din plastic si o placa din alama cu piese fotodecupate insotesc numarul 136 al revistei. Piesele de pe rama din plastic sunt culegatoare de mine, afeturi pentru antiaeriana de 20 mm si doua dimensiuni de urechi cu turnicheti. Piesele din alama completeaza antiaeriana de 20mm. De si anuntat ca revista este insotita de desenele pentru piturarea navei, acestea lipsesc. Vor fi in numarul urmator.

O palaca din alama cu piese fotodecupate, o rama cu piese injectate din plastic si o papiota de ata sunt piesele care insotesc numarul 135. In interiorul revistei sunt schemele de piturare ale navei de-a lungul timpului. Desi este dat ca sursa  siteul www.bismarck-class.dk exista oarece diferente de date intre cele scrise in revista si cele din site. Schemele sunt totusi cele care trebuie. Instructiunile de lucru din acest numar se refera in cea mai mare parte schemei 1 de piturare, piturare ce se poate realiza cel mai usor. Cel mai dificil de realizat este schema 3.

Numarul 134 este si el insotit de o placa din alama cu piese fotodecupate, niste inele din alama si doua bucati de sarma din alama. Inelele din sarma vor deveni colacii de salvare ai navei, pe placuta fotodecupata se afla si alte piese necesare confectionarii macaralelor, platforme de lansare ale bombelor de adancime, afeturile terestre ale antiaerianei de adancime, etc. Tot in aceasta revista se afla si o plansa cu o serie de sabloane.

Desi mai am destul de mult pana la finalizarea constructiei, revista se afla pe ultima suta de metri. Numarul 133 vine cu piesele pentru constructia posturilor de dirijare a tirului de antiaeriana grea. Piesele sunt din plastic injectat si pentru lipire am folosit Contacta Profesional de la Revell.

Numarul 132 este insotit de o multime de detalii, unele aflate pe o rama din plastic injectat, altele pe o placa din alama fotodecupata. Treaba multa pentru un sfarsit de saptamana daca n-ai alta treaba mai buna de facut. 

"Macarale
Rad in soare argintii 
Macarale in zori de zi" -  cum bine zicea Trio Grigoriu  in 1961.

Cea de-a doua macara soseste impreuna cu numarul 131. Rama cu elici ancore si ancorote este livrata inca o data in acest numar avand ca motiv faptul ca multe elici din numarul cu pricina au ajuns distruse la clienti . Treaba asta rezolva si inlocuirea ancorotului din prova cu o amcora asa cum trebuie. Cele doua carme din plastic injectat ajung si ele tot prin intermediul acestui numar. Nici din acest numar nu lipsesc piesele din alama fotodecupata.

Golden Hind 1:53 - In lucru

Dupa uscarea vopselei am adaugat baghetele pe cant si la capatul de sus al desenului si am dat suprafata lemnoasa cu uei de in. Cele doua piese find gata isi asteapta randul sa fie montate pe nava.

Pentru lateralele balconului prova, mai intai am imbracat cu fasi de furnir elementele deja existente in kit dupa care: a -  cu alb am vopsit suprafata pe care urmeaza sa apara desenul; b - am trasat cu creionul liniile care delimiteaza culorile. Dupa ce am finalizat desenul si am vazut ca corespunde sabloanelor am trasat liniile cu tus negru; c - prima culoare pe care am adaugato a fost verde (am folosit vopsele acrilice de la Vallejo); d - am umplut cu rosu restul spatiilor finalizand desnul.

Dupa realizarea elementelor componente a venit si timpul punerii lor impreuna. Pemtru lipirea elementelor din metal vopsit auriu am folosit "Expres fix" de la Moment. Inainte de montare piesele metalice au fost "spalate" cu "Wash Black Shade" de la Vallejo.  Balconul pupa este acum gata de montat pe macheta.

Pentru realizarea "cabinei" care proteja carmaciul am folosit un calapod din lemn peste care am pus o fasie de hartie si peste care am lipit fasii de furnir. Am fixat fasiile de furnir cu un elastic pana s-a uscat aracetul. Am fasonat capetele cu un slefuitor astfel incat capatul de la pupa sa se aseze bine pe peretele din spate si capatul de la prova sa fie drept dupa care am lipit piesa pe pozitie.

Cateva detalii deja realizate: pompa de santina (sus stanga), cabestanul (sus dreapta) si parte dintre capacele de la sabordurile tunurilor.

Producatorul livreaza trei usi turnate din metal alb (a). Am vopsit usile folosind  vopsele acrilice de la Vallejo, mai intai culoarea lemnului (b) urmata de o vopsire cu maro foarte diluat fara a vopsi si tocul (c), dupa care a urmat o spalare cu negru tot de la Vallejo (d). Am lasat balamalele si broastele usilor in culoarea initiala, aceasta fiind usor denaturata de spalarea cu negru.

La pupa navei se afla blazonul.  Cel din kit sete din metal vopsit auriu, restul culorilor fiind aplicate de mine folosind vopsele Vallejo acrilice. Dupa uscare am facut o splare folosind zemurile de la Vallejo, zemuri dedicate aceste operatii. In felul asta detaliile au fost mult mai bine evidentiate.

Avansul lucrului este destul de mic din lipsa de timp liber pentru constructie, dar asa cum se vede, am mai reusit sa adaug desene pe borduri. Vopseaua folosita este vopsea acrilica Vallejo din gama Game Color. este o vopsea de care sunt foarte multumit.

Am folosit aceiasi metoda de lucru pana la finalul liniei, atat la tribord cat si la babord. 

A urmat albastrul aplicat cu aceisi vopsea Game Color si folosind aceiasi pensula. Pentru vopsire am ales sa folosesc un cavalet cu burete imbracat in panza, cavalet care sa-mi permita atat manevrarea cat si pozitionarea facila a modelului.

Atat rosul cat si albastrul sunt din gama Game Color de la Vallejo. Am aplicart rosul cu o pensula marimea 1. Vopseaua s-a dovedit docila stand bine intre linii.

Dupa trasarea cu creionul a liniilor de demarcatie a culorilor am trasat peste acestea cu tus negru folosind un stilou Rotring de 0,5. 

Pentru zona unde vor veni desenele am inceput sa piturez cu alb, albul fiind culoarea de fundal.

Operatia de filare a fost facuta pe ambele borduri.

A urmat filarea finala, fasiile de furnir find lipite cu aracet.

Si pas cu pas primul rand de file au fost lipite cu aracet si fixate cu  cuisoare din alama.

Filarea bordurilor n-a fost o operatie atat de grea, filele pana la linia de plutire fiind fixate suplimentar cu cuisoare din alama pe fiecare coasta. Pentru zona de deasupra, la prindere am folosit cuisoare doar pentru coastele de la pupa si de la prova.

Dupa finalizarea puntii principale am montat traversele ce sustin celelalte punti dupa care am lipit filele si pe celelalte punti.

Filele puntii primesc intre ele banda de caseta video, neagra, pentru a imita calfatuirea. Filarea am inceput-o de la centrul puntii.

Doua bucati de lemn masiv au fost lipite la prova pentru a putea contura mai usor curbura acesteia.

Asezata pe cala de lucru, chila si-a primit coastele si apoi a urmat o verificare a puntilor false.

Este vorba despre kitul de la Mamili. Desi pare un kit bun, are destul de multe lipsuri datorate atat proiectarii cat si lipsuri de piese din cutie, piese ce ar trebui sa existe. Pe masura ce voi avansa in constructie voi reveni asupra acestora.