Minimodele: Salonul National de Modelism Militar

Salonul s-a inchis sambata 29 octombrie. Festivitatea de inchidere a inceput la ora 11:30.

S-au dat diplome, premii, RC PUB a dat de baut.

Cei mai fericiti au fost copii care au plecat cu bratele pline de trofee, diplome, etc.

Multumiri inca o data organizatorilor, Muzeul Militar National " Regele Ferdinand I" si in mod special domnului Locotenent Colonel Lupu Constantin, Asociatiei Romane de Modelism si in mod special domnului Mihai Apostol, Asociatia Nationala a Cavalerilor Ordinului Virtutea Aeronautica si in mod special domnului general (R) Ioan Guzu, Asociatiei Atheneum - Prietenii Monumentelor si in mod special domnului Catalin Radulescu si nu in ultimul rand domnului profesor Neculai Moghior.

Multumiri ARPIA si Liga Navala Romana - filiala Bucuresti pentru implicare.

Multumiri RC Pub (Mihai Apostol) pentru sponsorizare. RC Pub a fost singurul sponsor al actiunii.

Asa cum am promis, am tinut si Memorialul Eugen Fomino, sase dintre realizatorii de avioane au primit cate o medalie de aur (cinci dintre ei in cadrul salonului, cel de-al saselea isi va primi diploma si medalia prin posta).

Cu ocazia celui de-al treilea salon pe care l-am organizat am primit si un trofeu oferit de Alexandru Dumitrescu.

___________________________________________________________________________________

Asa cum scrie si pe afisul oficial al celei de-a treia editii a Slonului si anul acesta Salonul National de Modelism Militar se va tine tot la Muzeul Militar National "Regele Ferdinand I".

In echipa de organizare, in ordine de pe afis, se afla Muzeul Militar Mational "Regele Ferdinand I", Asociatia Romana de Modelism, Asociatia Nationala a Cavalerilor Ordinului Virtutea Militara si Asociatia Atheneum - Prietenii Monumentelor.

Vernisajul expozitiei va avea loc duminica 25 septembrie, ora 12, in sala "Lapidarium" a muzeului (sala de langa magazinul de modelism).

Pentru cei ce doresc sa viziteze doar salonul, intrarea este gratuita. Cei ce doresc sa viziteze si restul muzeului platesc biletul de intrare la costul normal.

Ultima zi de vizitare a salonuli este sambata 29 octombrie cand va avea loc si festivitatea de inchidere si inmanarea diplomelor.

Amenajarea a inceput azi (vineri 23 septembrie) dimineata la 10.

O surpriza deosebit de placuta mi-a fost facuta de prietenii de la Liga Navala Romana cere au reusit sa-l aduca pe Teo Matei de la Tulcea cu cateva lucrari de-ale lui. Doua dintre ele ... in imagini.

Si s-a intamplat si vernisajul. Au luat cuvantul domnul colonel Lupu Constantin (directorul muzeului), domnul general Ioan Guzu din partea ANCOVA si cu mine, din partea ARdM.

Vitrina si panourile de la intrarea dinspre Lapidarium pregatesc vizitatorul in legatura cu ce urmeaza sa vada facandu-i cunostinta totodata cu cativa dintre expozanti.

Leo a adus de la institutul unde lucreaza (INCAS "Elie Carafoli") macheta de teste a avionului IAR 99 la scara 1:14 cu un poster de prezentare si un vraf de carticale cu IAR-ul 99, carticele pe care sa le poata lua vizitatorii acasa.

O lucrare minunata pusa in scena de familia Ionescu din Pitesti (Alin 40 ani si Matei Florin 10 ani) - diorama la scara 1:35.

“STALINGRAD – Sniper at work“

O vitrina in care figurinele sunt cele care domina spatiul.

O alta lucrare deosebit de apreciata de vizitatorii de pana acum este diorama navala construita de Victor Nastase din Galati. In aceiasi vitrina se mai afla Titanicul lui Alin Ionescu (Pitesti), o minidiorama din carton cu nava CSS Albemarle si Drakarul, ambele avandu-ma ca autor.

Cum se intra in Lapidarium, imediat in partea stanga, intr-o vitrina individuala din sticla se afla -

BISMARCK

Autor: Manuel Stanescu

Lansat în 1939 și intrat în serviciu un an mai târziu, cuirasatul Bismarck a fost nava-fanion a Germaniei naziste. Cu un deplasament de 50 000 de tone (cu încărcătura completă), dispunând de 8 tunuri de 38 cm și un blindaj proiectat de firma Krupp, era cea mai mare navă de luptă din emisfera nordică. În prima și ultima operațiune la care a participat, intitulată Rheinübung, împreună cu crucișătorul greu Prinz Eugen, a reușit să scufunde cuirasatul Hood, mândria Marinei Militare britanice. Urmărit ulterior de forțe mult superioare, avariat de atacurile avioanelor torpiloare, Bismarck a fost scufundat în dimineața zilei de 27 mai 1941, la 450 mile marine de Brest. Aproximativ 2000 de membri ai echipajului au pierit.

Macheta este Revell, la scara 1:350, la care s-au adăugat seturi de detaliere, tevi de tun metalice pentru armamentul principal și secundar, însemne de recunoaștere aeriană, steag și echipaj. Nava este reprezentată în ziua de 5 mai 1941, dată la care a fost vizitată de cancelarul german Adolf Hitler. Bismarck, împreună cu nava-soră Tirpitz, se găsea ancorată în portul Gotenhafen (azi Gdansk, Polonia).

Machetismul – un domeniu în care inovezi mereu

Calin Ungureanu (Wurger)

Am luat contact cu machetele încă de mic când tata, cu diverse ocazii mi-a cumparat de la librăria din cartier, kituri (nu ştiam pe atunci că se numesc aşa) produse în Polonia sau în fosta RDG. Figurinele erau la ordinea zilei. Plastic de găleata colorat fantasmagoric, dar completam realitatea ireală cu imaginaţia mea neîngrădită de convenţii de la varsta aceea.

Kiturile erau o marfă rară în anii ’70 – ’80, aşa că modelele electrice de trenuri, achiziţionate cu banii de la sorcovă, din magazinul Victoria, îmi potoleau setea de miniatural. Ce nu aveam, făceam din lemn sau mai rar din plastic, aşa cum puteam cu scule empirice, pe genunchi.

Prin ’93, într-un context cât se poate de îndepărtat de domeniu, am intrat în posesia unor machete (asamblate), pe care odată ajuns acasă le-am vopsit cu ce aveam pe masa de lucru. Pregătindu-mă atunci să devin pictor restaurator, nu duceam lipsă de scule şi materiale. Rezultatul a fost aşa de bine primit de apropiaţi încât asta m-a încurajat să mă ocup mai atent de machetism.

Am început ca mai toată lumea cu avioane şi am derapat ulterior spre tancuri, camioane, (sub)marine, SF-uri şi în cele din urmă figurine.

Cred că în machetism, m-au atras provocările, poate de aceea m-am şi cantonat în 1/72. Este o scară la care obţinerea unor detalii şi finish-uri convingătoare este dificilă. În plus dimensiunile relativ mici îmi permit să colecţionez un număr mare de modele şi să le compar vizual între ele. Abia când vezi un Me 321 lângă un Me 109 înţelegi cât era de imens primul. Având o gândire predilectă în imagini, am vrut să îmi reprezint fizic lucruri care mi-au plăcut cred, întotdeauna. Faptul că am fost pasionat (şi mai sunt) de biologie, chimie şi pictură, m-a ajutat de multe ori în hobby-ul ăsta.

Pictarea figurinelor a venit mai târziu. Am început aproape în joacă cu scara 1/72. Aveam nevoie să-mi populez dioramele. După ce le-au văzut, vreo 2 amici, m-au rugat să le fac şi lor. Au ieşit mai bine decât ale mele. Normal, au urmat figurinele la scara 1/35. Acestea nu mi-au plăcut niciodată, dar cum comenzile veneau şi mai vin încă, a trebuit să fac şi din aştia. S-a dovedit un antrenament foarte bun pentru figurinele din metal la 54 mm.

Am ajuns apoi să pictez figurine din metal la 75, 90 şi 120 mm. Cum vârsta începe să-şi spună cuvântul, mai ales în ceea ce priveşte vederea de aproape, acestea sunt scări la care pot să adaug cantitatea de detalii pe care o doresc.

Pot spune că am făcut de-a lungul timpului machete din cele mai variate : figurine, avioane (din orice epocă şi scară), elicoptere, blindate, marine, feroviare, SF, clădiri; ieftine sau scumpe, din plastic sau alte materiale. Acum mă pregătesc pentru marea încercare de a face o corabie din lemn.

Ceea ce mă interesează de ceva timp în machetism, este obţinerea unor finish-uri cât mai apropiate de realitate, simularea unor degradări a căror finalitate este de a mă apropia cât mai mult (prin fotografia machetei) de imaginea obiectului original din epocă.

De câte ori particip la o expoziţie sau am prilejul de a arăta machetele mele unui novice, vreau să transmit informaţii utile şi interesante care să rămână în conştiinţa privitorilor, mai degrabă decât admiraţia pentru abundenţa şi corectitudinea diabolică a detaliilor şi trofeul timpului folosit pentru finalizarea modelelor. Consider că rolul nostru este mai degrabă acesta, de popularizare a istoriei, decât de a ne arăta rezultatele “uimitoare” între noi machetiştii.

Modelist si colectionar: Nemeth Attila Cristian

Am inceput sa practic modelismul static de vitrina in zorii aparitiei revistei Modelism pe timpul cand existenta nu ne era invadata de tentatii indoielnice si modelismul reprezenta inca interes pentru tineri.Toti cei pasionati ca mine ne multumeam cu celebrele machete de sorginte sovietica prost turnate ne fiind incluse in nicio scara ,dar care se gaseau din abundenta in librariile comertului socialist.

Dupa revolutia din 1989 in Romania au inceput sa apara incet dar sigur machete din Europa de vest si nu numai de o cu totul alta calitate de cum eram invatati, impreuna cu vopsele scule si accesorii care ne-au deschis calea catre adevaratul MODELISM.

Din acel moment am stiut ce vreau de la acest hobby (care m-a scapat asa cum am mai spus de unele tentatii ) si am inceput sa construiesc tot felul de machete ce imi picau in mana,pana la urma m-am axat numai pe machete de avioane si elicoptere la scara 1/72 ,apoi au urmat tancurile si tehnica de lupta terestra la 1/72 ,iar in final navele tot la 1/72 care incapeau totusi in vitrina.

Apogeul satisfactiei in acest hobby a fost cand mi-am cumparat un aerograf fara de care cu greu poti atinge o oarecare performanta,dar si tragand cu ochiul prin revistele de specialitate sau impartasind idei si opinii cu prietenii dar si experimantand unele procedee de constructie,vopsire si finisare pe machete-rebut.

Pentru a avea spor in constructia si colectionarea de machete,ar trebuii sa aveti o camera linistita numai a voastra si cateva vitrine de la parinti,bunici sau cunoscuti in care pe vremuri erau adunate bibelouri de sticla:(pesti de sticla,balerine,pahare etc) si evident intelegerea familiei si un venit care sa va permita achizitionarea de machete scule si accesorii macar odata la 1-2 luni

Cum in vremurile pe care le traim pasionatii de modelism sunt din ce in ce mai putini iar media de varsta este peste 30 de ani interesul tinerilor se indreapta vertiginos catre alte hobby-uri neortodoxe si nocive,ar trebuii promovat cumva aceasta pasiune cat nu se pune praful pe memoria celor ce-l practica...aceasta intr-o societate care promoveaza non valorile si a uitat de timpul liber.