Sambata la Novi Sad - Partea a IV-a - "Muzeul cetatii""

Desi mare pe dinafara pe interior, muzeul, este destul de mic si cu putine exponate.

Cum intri in muzeu dupa holul de la intrare, te intampina o imensa monoxila. Din pacate monoxila are pupa lipsa si partea ramasa este deformata.

  Sa mergem totusi prin imensa camera care adaposteste toate exponatele

La iesire, undeva in stanga, mai departe de cladirea muzeului, rezemata de un pom, langa un blindaj deformat sta sprijinita o ancora plictisita. Probabil ca a apartinut vreunei nave ce trecea pe Dunare.

Asa a trecut prima parte a zilei, partea a doua fiind dedicata tot istoriei, dar unei altfel de istorii respectiv istoriei automobilistice.

Sambata la Novi Sad - Partea a III-a - "Tunuri"

Calatoria fiind terminata in interiorul fortaretei (Fortareata exterioara , Fortareata in adancul ei) nu-am putut sa nu remarc tunurile secolului trecut ce strajuiesc de pe unul dintre zidurile fortaretei.

Piesele de artilerie sunt din perioada celor doua razboaie mondiale semn ca cetatea n-a fost ocolita nici de aceste nefaste evenimente.

In timp ce soldatii de ocazie se duceau sa traga o paruiala in interiorul cetatii eu am sarit parleazul sa fac cateva poze mai acatarii celor patru piese de artilerie de pe metereze.

Ultimul obiectiv vizitat din cetate a fost chiar muzeul aflat in zona centrala a fortaretei. La intrarea in muzeu se afla doua vechi tunuri.

 Vizita in muzeu este subiectul partii a IV-a dintr-o sambata plina de istorie si pentru ca nu s-a incheiat sambata, exista si o parte a V-a.

Sambata la Novi Sad - Partea a II-a - "Fortificatia in adancul ei"

Vizita inceputa la fortificatie (partea I - "Fortificatia exterioara") a continuat in adancuri in adancuri. Exista kilometri de tunele care merg pe sub cetate in toate directiile, tunele gandite sa devina capcane ale dusmanilor. 

Fortareata este cu mult mai mare in jos decat se vede deasupra pamantului.

Am lasat in urma ultima aerisire mare

si contra a numai 300 dinari (~ doua beri) m-am alaturat unui grup condus de un ghid care vorbea doar in sarba. Fara ghid nu se poate vizita zona de dedesubt.

Dupa o scurta prezentare pe harta a ceea ce exista si cam pe unde o sa mergem, incepem calatoria noastra prin nivelele inferioare.

Traseul este bine delimitat si suntem sfatuiti sa nu deviem de la el incat exista posibilitatea sa ne ratacim. Labirindul este atat de incalcit incat daca nu cunosti traseul nu mai poti gasi iesirea.

Continuam sa ne tinem dupa ghid.

Pe traseul nostru gasim diferite locuri pe unde soldatii trageau in atacatori atat in cei aflati in jurul fortaretei cat si in spatiile din interiorul ei.

Ghidul povesteste cum fortareata a fost asediata de 200 000 de soldati otomani si ca aceasta a fost aparata de catre soldati locali ajutati de croati, muntenegreni, unguri si chiar romani.

Existau zone aparate de artilerie (din cauza luminii slabe multe poze nu mi-au reusit).

O alta tehnica de aparare apare intr-o alta planse unde in timp se tragatorii maturau intrusii, genisti aruncau in aer butoaiele cu pulbere amplasate sub inamic.

 Zone special amenajate deveneau ambuscade fatale pentru imamicul patruns in galeri. Soldatii atrageau inamicul in zone unde tragatorii puteau trage din spatele zidurilor fara a putea fi vazuti si unde soldatii momeala se puteau ascunde in spatele unor baricade special construite.

Asa cum era si normal trupele dormeau, se odihneau sau isi pregateau mancarea in aceste "catacombe".

Intre galerii exista o sumedenie de treceri astfel incat trupele fortaretei sa se poata deplasa cat mai eficient.

Asa cum era si normal, n-am vizitat toate catacombele ghidul reusind sa ne scoata undeva intr-un spatu dintre doua ziduri.

Urmeaza partea a III-a - "Tunuri".