Vizita inceputa la fortificatie (
partea I - "Fortificatia exterioara") a continuat in adancuri in adancuri. Exista kilometri de tunele care merg pe sub cetate in toate directiile, tunele gandite sa devina capcane ale dusmanilor.
Fortareata este cu mult mai mare in jos decat se vede deasupra pamantului.
Am lasat in urma ultima aerisire mare
si contra a numai 300 dinari (~ doua beri) m-am alaturat unui grup condus de un ghid care vorbea doar in sarba. Fara ghid nu se poate vizita zona de dedesubt.
Dupa o scurta prezentare pe harta a ceea ce exista si cam pe unde o sa mergem, incepem calatoria noastra prin nivelele inferioare.
Traseul este bine delimitat si suntem sfatuiti sa nu deviem de la el incat exista posibilitatea sa ne ratacim. Labirindul este atat de incalcit incat daca nu cunosti traseul nu mai poti gasi iesirea.
Continuam sa ne tinem dupa ghid.
Pe traseul nostru gasim diferite locuri pe unde soldatii trageau in atacatori atat in cei aflati in jurul fortaretei cat si in spatiile din interiorul ei.
Ghidul povesteste cum fortareata a fost asediata de 200 000 de soldati otomani si ca aceasta a fost aparata de catre soldati locali ajutati de croati, muntenegreni, unguri si chiar romani.
Existau zone aparate de artilerie (din cauza luminii slabe multe poze nu mi-au reusit).
O alta tehnica de aparare apare intr-o alta planse unde in timp se tragatorii maturau intrusii, genisti aruncau in aer butoaiele cu pulbere amplasate sub inamic.
Zone special amenajate deveneau ambuscade fatale pentru imamicul patruns in galeri. Soldatii atrageau inamicul in zone unde tragatorii puteau trage din spatele zidurilor fara a putea fi vazuti si unde soldatii momeala se puteau ascunde in spatele unor baricade special construite.
Asa cum era si normal trupele dormeau, se odihneau sau isi pregateau mancarea in aceste "catacombe".
Intre galerii exista o sumedenie de treceri astfel incat trupele fortaretei sa se poata deplasa cat mai eficient.
Asa cum era si normal, n-am vizitat toate catacombele ghidul reusind sa ne scoata undeva intr-un spatu dintre doua ziduri.
Numerele 79 si 80 au si ele placi cu piese fotodecupate doar ca la numarul 79 sunt doua astfel de placi spre deosebire de numarul 80 unde pe langa placa din alama mai vine o rama cu piese injectate din styren. 
La numarul 77, pe langa placuta cu piese fotodecupate, producatorul a mai adaugat doua bucati de punte din lemn, punte ce va fi folosita tot in zona suprastructurilor. Numarul 78 contine o placa cu piesele fotodecupate si o piesa fotodecupata din alama, piesa care este deja detasata de rama. 
Seria de fotodecupaje continua si la numerele 75 si 76. Atentie marita la vopsirea la spray pentru ca acesta incarca de cele mai multe ori finele detalii, stratul de vopsea fiind mult mai gros decat cel aplicat cu aerograful. Am vazut deja cateva astfel de piese vopsite si-i pacat de frumusetea pieselor.
Avand in vedere numarul mare de detalii producatorul a ales pentru a le reprezenta cea mai buna solutie respectiv realizarea panourilor din alama fotodecupata. Numerele 73 si 74 imbogatesc si ele suprastructirile cu fotodecupaje foarte bine realizate. 
Numarul mare de detalii ce trebuiesc realizate au fot rezolvate de catre proiectantii acestui kit prin numarul mare de fotodecupaje realizate si puse la dspozitie consumatorului de catre editura. Numarul 72 este si el purtator de placuta cu piese fotodecupate. Calitatea acestor piese nu poate fi decat de cel mai inalt nivel.
Numarul 71 continua seria de piese necesare realizarii complicatei arborade, piese ce au inceput sa apara cu doua numere in urma. Pentru ca exista neconcordante intre unele poze din instructiuni, piese precum aerisirile de pe catargul principal care apar cand cu gurile spre pupa, cand cu gurile spre prova, la adresa: http://www.bismarck-class.dk/bismarck/bismarck_menu.html pot fi vazute o sumedenie de fotografi in care se vad aproape toate partile navei, desene, armament, etc. Un excelent site in folosul iubitorilor acestei nave. 
