La multi ani!

Cuirasatul Bismarck produs de Amati - Numerele 31-40

Lipsa de timp m-a facut sa cumulez numerele 39 si 40 intr-un singur episod. Faptul ca in ambele numere au fost livrate baghete pentru stratul final ce imbraca coca mi-a usurat unirea celor doua numere. Asi fi putut sa astept si numarul urmator care contine aceleasi piese, dar stiu ca unii dintre cei ce viziteaza blogul ar dori sa stie ce solutie am ales pentru realizarea zonei unde se afla piesa din rasina chiala-etambou. Baghetele le-am lipit ca si pana acum cu aracet si le-am fixat cu mici cuisoare. Dupa uscarea aracetului am extras cuisoarele cu un mic cleste de taiat. In zona piesei din rasina n-am procedat ca in instructiuni ci ca in imagine. Am format chila din doua baghete lipite paralel si incepand de la piesa din rasina, piesa finnd mai sus exact cu o grosime de bagheta.. Solutia din revista mi s-a parut ciudata si neconforma cu planul de forme al navei.

  

Numarul 38 contine aceleasi doua piese ca si numarul precedent. Cel mai mult timp mi-a luat operatia de profilare a chilei antiruliu. Aceasta, ca si cea venita in numarul trecut a fost lipita cu Moment express fix. 

Doar doua piese insotesc numarul 37. Am folosit patru dintre cele sase file ramase de la numerele trecute si cele doua piese. Inainte de montare am fasonat piesa ce imita chila antiruliu numita gresit de fabricant "deriva" (n-are nici o legatura cu deriva aceasta find un element folosit in aviatie). Am modificat cavaletul astfel incat sa sustina nava fara ca chila antiruliu sa incurce pozitionarea pe cavalet.

Inca 35 de baghete pentru randul doi de file vin odata cu numarul 36.  Mi-au ramas nefolosite, ca si la numarul trecut, trei baghete care vor fi folosite dupa montarea chilei antiruliu.

Revista intrerupe livrarea pieselor dedicate realizarii  suprastructurilor si incepe sa livreze materialele pentru finalizarea cocii navei. Numarul 35 aduce cu el 35 de baghete de 1x5x300 mm. Am lipit 32 dintre baghete (16 al babord si 16 la tribord) formand astfel prima zona finala a cocii. Asezarea filelor la pupa imi arata ca piesa rasinoasa din acea zona a fost pozitionata corect. Trei dintre baghete le-am pastrat pentru a le folosi impreuna cu cele ce vor veni la numarul urmator.

Suprastructura de la prova continua si in numarul 34.  Cele 18 piese sunt pretaiate cu laser intr-o bucata de placaj de mesteacan avand 4mm grosime. Piesele se imbina bine atat intre ele cat si cu piesele deja montate.

Piesele de la numarul 33 continua si ele surastructura de la prova. Cele 14 piese pretaiatae cu laser din placaj de 4 mm mai salata cu un etaj acea parte a suprastructurii. Piesele s-au imbinat fara probleme. Piesa 163 are o utilitate nedefinita inca ca sa nu zic ca nu-i vad rostul. Piesa este mai putin inalta  deact locul unde trebuie montata. Pare sa fie o piesa de rezistenta doar ca nu sustine in realitate numic fiind subdimensionata.

 La numarul 32 bucata de placaj este de 1mm grosime si are pe ea 9 piese pretaiate cu laser. Piesele sunt pentru partea de la prova a suprastructurii. Piesa 155 (parapet) este destul de sensibila. Eu am reusit performanta s-o rup, dar a fost lejer de remediat. Este singura piesa pe care am lipit-o cu cianoacrilat. La lipirea acoperisului (piesa 161) mi-a ramas un mic spatiu intre partea de la pupa a piesei si parapet (piesa 155), spatiu pe care l-am umplut cu o bucata de bagheta pe care am fasonat-o dupa ce s-a intarit lipitura. 

Numarul 31 a avut 7 piese pretaiate cu laser dintr-o bucata de blacaj. Piesele continua suprastructura de la prova si s-au potrivit bine atat cu structura deja realizata cat si intre ele.

Suportul primit de la un Stimabil Frate

          Stimabile Jupan, vineri 16.12.2011, suportul primit de la matale, si-a indeplinit cu prisosinta menirea ! Datorita lui, in acele ceasuri, ai fost cu adevarat alaturi de un anume Urs : 

Suportul unui Stimabil Frate

Gestul tau, va ramane pentru totdeauna, intre amintirile pretioase ale Blanosului Urs.

       Multumesc, Onorabile, te imbratisez !

                      

                                                           ***

        Pe ecranul din spatele suportului matale, postament ce a inobilat modesta mea macheta (Sd.Kfz.232(8rad)), a fost afisat efectul vizual compozit de mai jos, ce a incercat sa demonstreze practic, unele dintre temele ce au fost prezentate in prelegerea mea :

Capitan Aviator Alexandru Serbanescu

   La multi ani, Romania! 

M-am gandit ca cel mai potrivit mod de a sarbatori ziua Romaniei pe blog este sa prezint un subiect modelistic romanesc si am ales pentru asta sa prezint un kit al unei figurine care reprezinta un personaj deosebit de cunoscut din istoria tarii noastre, un subiect abordat de un roman, mare iubitor al istoriei aviatiei romanesti. 

Pornita din pasiunea lui Radu Brinzan pentru aviatie, mai ales cea in miniatura, figurina respecta in proportie de 95% figura capitanuli Alexandru  Serbanescu surprinsa intr-o poza de grup, poza in care se mai afla Cantacuzino, Di Cesare, Greceanu si Ioan Milu.

Scara aleasa de RB productions pentru realizarea figurinei este 1:32 (54 mm). Figurina este compusa din cinci piese turnate din rasina si este completata cu un set de fotodecupaje.

Instructiunile de montaj contin, pe langa indicatiile referitoare la locul pieselor din rasina si fotodecupate, date despre  peronajul real, fotografi de epoca cat si poze color care sa fie in sprijinul celor ce aleg sa faca acesta figurina.

Mari corabii - Sfantul Ioan Botezatorul - partea a II-a

Numarul 40 al revistei vine cu 8 piese pretaiate cu laserul dintr-o bucata de placaj.   Piesele vor forma curbura de la prova navei. Pot fi folosite atat la babord cat si la tribord. S-a mai umplut un biblioraft cu reviste, deci s-a mai incheiat o etapa.

File din furnir, elementele pentru ralizarea unui bocaport si o pungulita cu 50 bucati cuisoare sunt piesele care insotesc numarul 39. N-am mai lucrat la acest prioect asa ca nu pot spune daca sunt sau nu piese in neregula.

O bucata de placaj cu trei piese pretaiate cu laser si fasii de furnir din doua esente diferite de lemn sunt piesele ce insotesc numarul 38 al revistei.

Alte baghete (21 la numar) insotesc numarul 37. Baghetele sunt pentru continuarea primului rand de file ce formeaza coca. Revista este insotita de instructiunile de constructie aferente pieselor ce insotesc numerele de la 37 la 40 .

Inca un numar cu baghete. Numarul 36 aduce cu el inca 21 de baghete pentru relizarea bordurilor. Astefel numarul de baghete ce vor forma coca a depasit 120.

Cand am cumparat numarul 35, azi dimineata, prima senzatie a fost ca au uitat sa puna si surpriza in punga. Adevarul este ca incapea lejer intr-o gaoace din aia de ou cu surprize. Ascunse lejer dupa etichetuta pusa pe punga care spune ca inauntru se afla piesele numarului 35 se afla o pungulita mica cu cuisoare si o alta, tot asa mica, cu cateva piese ce se vor a fi balamale pentru usile modelului.  

De data asta revista mi-a dat 22 bucati de baghete pentru bordaj. Pana acum au fost 21, dar nu cred ca asta este principala problema. Aceste baghete sunt toate materialele ce insotesc numarul 34.

Se pare ca nu mai este o problema sa achizitionezi revista daca n-ai apucat in ziua aparitiei. Eu am cumparat-o azi pe la pranz si la chiosc inca mai erau destul de multe reviste nevandute. O fi bine? O fi rau? Posibil sa nu fie tocmai bine. Numarul 33 aduce cu el setul de instructiuni de montaj de la numerul 33 pana  la numarul 36 inclusiv si 21 de baghete de lemn pentru primul strat de bordaj. 

O discutie deosebit de interesanta, aflata pe un forum, sune ceea ce am spus eu: "tunurile navale n-aveau manere", discutia referindu-se la tunurile de pe navele cu panze. Ies la bataie carti care demonstreaza ca pe nave au existat tunuri cu manere.  Exista fotografi si pe net, fotografi ce reprezinta tunuri cu manere, tunuri care au armat diverse nave. Exista pe net si fotografiile tunurilor fara manere ce au armat nave de epoca astea fiind in marea majoritate a celor ce le puteti gasi pe net. Cu toate astea, faptul ca tevi de tun terestre au ajuns sa armeze nave din diverse motive nu face ca acestea sa se numeasca tunuri navale. De-a lungul istoriei omenirii diverse piese de artilerie au fost montate pe nave, cu modificarile de rigoare si asta s-a intamplat si in epoca moderna. Un exempu ar fi antiaeriana ZU-23 care, desi piesa terestra, a fost montata si pe cateva nave. Revenind la artileria de epoca si tevile de tun pe care au dorit dintre modelisti, tot cautandu-si motivatii in diverse publicatii, desne si fotografii ca sa le foloseasca in locul celor de pe S.I.B., atat ei cat si eu stim ca provin din modificarea minimala si copierea unui tun terestru. Revenim insa la numarul 32 al S.I.B.-ului care mai vine cu o serie de baghete si cu o penseta cu varfurile intoarse. Nu este ea de cea mai buna calitate dar poate fi folositoare.

Tunuri navale in curtea Muzeului Militar National "Regele Ferdinand I" 

Nici la numarul 31 DeAgostini nu iese din tipar cu piesele pe care le furnizeaza. Lateralele scarilor strambe, mai strambe decat cele din pozele din brosura de montaj, fantele treptelor fiind fiecatre intr-o directie ce n-are legatura fiecare cu fiacare, 4 baghete pentru realizarea treptelor si inca o punguta cu ceva cuisoare, este tot ce am primit de data asta odata. Nimic surprinzator!

Numarul 30 aduce cu el inca un rand de baghete necesare pealizarii primului strat de file, respectiv 21 de baghete in cazul meu. Posibil ca la altii sa fi venit mai putine sau mai multe. 

Am lasat putin in asteptare prima coasta  pentru ca inca n-am definit foarte exact conturul interior al ei si am inceput munca la coastele doi si trei. In partea de jos, la imbinarea cu chila falsa, cu siguranta voi mai umbla la forma. Coasta doi a fost deja dublata in partea superioara si a fost baituita cu "stejar", bait pe baza de apa. Coasta trei are doar forma in mare urmand s-o traforez si s-o dublez.   1 - Casta a doua refacuta. 2 - Coasta a doua in original. 3 - Coasta a treia in constructie. 4 - Coasta a treia in original. Numerotarea coastelor am dat-o dupa pozitia pe chila asa cum ar aparea in planul de forme daca acesta ar exista si nu dupa numerotarea data de catre producator. Revenind la chila falsa, aceasta denumire, ca si denumirea de punte falsa, sunt date pentru a defini piese ce vor sustine piesele reale (chila si puntea) si care la final nu se mai vad fiind mascate de piese ce simuleaza piesele reale sau de alte piese sau file. Mai exista situatii similare in care diverse denumiri pot da probleme existentiale celor ce discuta despre navomodele, navomodelisti care cu timpul vor descoperi roata si apa calda. 

Saracacios ca mai toate numerele  acestei serii, numarul 29 mai vine cu un set de instructiuni de lucru, doua fasi de placaj pe post de baghete si cuisoare pentru prinderea filelor. Pentru felul cum am gandit eu constructia (sau reconstructia ca sa fiu mai exact) toate aceste materiale nu-mi folosesc la mai nimic. Cuisoarele sunt bune si probabil le voi folosi la o alta lucrare, dar pentru aceasta lucrare, intrucat am inceput reconstructia costelor si acestea vor fi mai inguste, am achizitionat alte cuisoare mai scurte.

 Numarul 28 este la fel de sarac ca si celelalte numere avand doar doua piese taiate cu laser in placaj subtire. Pentru cine nu are un dispozitiv de gaurire electric sau manual, DeAgostini propune cumparare prin comanda a unui dispozitiv de gaurit manual. Pretul nu este deosebit de exagerat, dar uneori se gasesc lucruri similare la preturi mai bune la adresa http://www.machete.ro/ sau la magazinele Machete.ro din Pantelimon (Sos. Pantelimon, nr. 93) sau de la Muzeul Militar National "Regele Ferdinand I" (Str. Mircea Vulcanescu, nr. 125-127).

Mi s-a parut firesc sa incep sa lucrez si eu la galionul din revista asa ca am fixat intre ele cele trei tronsoane care formeaza chila falsa si am inceput constructia primei coaste. Totodata am inceput si modificarile care sa duca catre rezultatul pe care mi-l doresc. Prima coasta de la prova a fost imbracata pe interior cu fasii de furnir pentru a simula scandurile din interior si traversa care sustine puntea teuga la prova a primit un adaos care sa-mi permita sa fac curbura transversala a puntii. 

La numarul 27 au inceput sa fie livrate baghetele pentru imbracarea exterioara a coci. Diferenta de grosime intre baghete este destul de evidenta lucru care va face ca slefuirea corpului sa dureze mai mult si sa apara chiar mici deformari ale formei exterioare.

Numarul 26 aduce cu el inca o scula. Este vorba despre dispozitivul de infipt cuisoare. Desi initial ma gandeam ca este o scula slaba, am descoperit ca scula este mai bine gandita decat cea pe care eu o folosesc de mai bine de 3 ani. Mai vine, o data cu acest numar, o pungulita cu cuisoare din fier cadmiat (similare celor din numarul trecut) si doua baghete care sunt in realitate niscai placaj, in trei straturi, debitat la circular. Scula de "batut" cuie are avantajul ca este magnetica lucru care ajuta la "batututul" cuielor folosind o singura mana. Scula asta mi-a placut si teoretic a costat mai putin decat a costa scula pe care am tot folosit-o.

Numarul 25 are un nou set de instructiuni de lucru si mai aduce cu el o punguta cu cuisoare din alama, un slefuitor cu smirghel si o bucata de smirghel cu granulatia 240. Slefuitorul, desi arata bine privit de departe, nu este prea stralucit facut, pana care ar trebui sa tina smirghelul sare bine mersi afara la cea mai mica atingere. Va trebui sa modific unghiul atat la pana cat si la lacasul peniei astfel incat pana sa stea fixa cand este impinsa in lacas si sa fixeze banda abraziva.  

Revista nu se intrece in a pune la dispozitie cumparatorilor prea multe piese astfel ca in numarul 24 este livrat un butoi identic de ciudat cu primul, doua baghete din care sa se faca oarece rame si piesele din care se confectioneaza un capac de bocaport. Nimic spectaculos!

Numarul 23 este cel care aduce o bucata din placaj cu piese taiate cu laserul si fasii din furnir ce vor placa una dintre piese pe partea exterioara.

Un butoi, elementele pentru doua scari si doua baghete  din care sa se faca ceva rama pentru bocaport, sunt piesele ce insotesc numarul 22. Butoiul este cam ciudat (nu-mi vine alta expresie in minte). Cum era si firesc, inca n-am inceput lucrul la cotabie.

 Numarul 21 aduce cu el si primele doua tunuri cu afet cu tot.. Tevile tunurilor sunt un pic gresite in partea din spate, afeturile ar trebui sa aiba o mica inclinatie pe laterale, rotile afeturilor ar fi trebuit sa aiba diametre diferite (diametru mai mic pe partea din spate) si nu exista "pana" care ajuta la reglarea inaltimii de tragere si mai sunt si alte lipsuri, toate la un amarat de tun.

Dar toate astea sunt deja amanunte.
Alaturi de revista se afla si instructiunile de montaj pentru cele ce ar trebui facute de la numarul 21 pana la numarul 24.

Salonul National de Modelism Militar - editia a III-a

 

Salonul s-a inchis sambata 29 octombrie. Festivitatea de inchidere a inceput la ora 11:30.

S-au dat diplome, premii,  RC PUB a dat de baut.

Cei mai fericiti au fost copii care au plecat cu bratele pline de trofee, diplome, etc.

Multumiri inca o data organizatorilor, Muzeul Militar National " Regele Ferdinand I" si in mod special domnului Locotenent Colonel Lupu Constantin, Asociatiei Romane de Modelism si in mod special domnului Mihai Apostol, Asociatia Nationala a Cavalerilor Ordinului Virtutea Aeronautica si in mod special domnului general (R) Ioan Guzu, Asociatiei Atheneum - Prietenii Monumentelor si in mod special domnului Catalin Radulescu si nu in ultimul rand domnului profesor Neculai Moghior.

Multumiri ARPIA si Liga Navala Romana - filiala Bucuresti pentru implicare.

Multumiri  RC Pub (Mihai Apostol) pentru sponsorizare.  RC Pub a fost singurul sponsor al actiunii.

Asa cum am promis, am tinut si Memorialul Eugen Fomino, sase dintre realizatorii de avioane au primit cate o medalie de aur (cinci dintre ei in cadrul salonului, cel de-al saselea isi va primi diploma si medalia prin posta).

Cu ocazia celui de-al treilea salon pe care l-am organizat am primit si un trofeu oferit de Alexandru Dumitrescu.

___________________________________________________________________________________

 

    Asa cum scrie si pe afisul oficial al celei de-a treia editii a Slonului si anul acesta Salonul National de Modelism Militar se va tine tot la Muzeul Militar National "Regele Ferdinand I". 

    In echipa de organizare, in ordine de pe afis, se afla Muzeul Militar Mational "Regele Ferdinand I", Asociatia Romana de Modelism, Asociatia Nationala a Cavalerilor Ordinului Virtutea Militara si Asociatia Atheneum - Prietenii Monumentelor.

     Vernisajul expozitiei va avea loc duminica  25 septembrie, ora 12,  in sala "Lapidarium" a muzeului (sala de langa magazinul de modelism).

    Pentru cei ce doresc sa viziteze doar salonul, intrarea este gratuita. Cei ce doresc sa viziteze si restul muzeului platesc biletul de intrare la costul normal.

    Ultima zi de vizitare a salonuli este sambata 29 octombrie cand va avea loc si festivitatea de inchidere si inmanarea diplomelor.

Amenajarea a inceput azi (vineri 23 septembrie) dimineata la 10.

O surpriza deosebit de placuta mi-a fost facuta de prietenii de la Liga Navala Romana cere au reusit sa-l aduca pe Teo Matei de la Tulcea cu cateva lucrari de-ale lui. Doua dintre ele ... in imagini.

Si s-a intamplat si vernisajul. Au luat cuvantul domnul colonel Lupu Constantin (directorul muzeului), domnul general Ioan Guzu din partea ANCOVA si cu mine, din partea ARdM.

Vitrina si panourile de la intrarea dinspre Lapidarium pregatesc vizitatorul in legatura cu ce urmeaza sa vada facandu-i cunostinta totodata cu cativa dintre expozanti.

Leo a adus de la institutul unde lucreaza (INCAS "Elie Carafoli") macheta de teste a avionului IAR 99 la scara 1:14 cu un poster de prezentare si un vraf de carticale cu IAR-ul 99, carticele pe care sa le poata lua vizitatorii acasa.

O lucrare minunata pusa in scena de familia Ionescu din Pitesti (Alin 40 ani si Matei Florin 10 ani) - diorama la scara 1:35.

“STALINGRAD – Sniper at work“

O vitrina in care figurinele sunt cele care domina spatiul.

O alta lucrare deosebit de apreciata de vizitatorii de pana acum este diorama navala construita de Victor Nastase din Galati. In aceiasi vitrina se mai afla Titanicul lui Alin Ionescu (Pitesti), o minidiorama din carton cu nava CSS Albemarle si Drakarul, ambele avandu-ma ca autor.

Cum se intra in Lapidarium, imediat in partea stanga, intr-o vitrina individuala din sticla se afla - 

BISMARCK

Autor: Manuel Stanescu

Lansat în 1939 și intrat în serviciu un an mai târziu, cuirasatul Bismarck a fost nava-fanion a Germaniei naziste. Cu un deplasament de 50 000 de tone (cu încărcătura completă), dispunând de 8 tunuri de 38 cm și un blindaj proiectat de firma Krupp, era cea mai mare navă de luptă din emisfera nordică. În prima și ultima operațiune la care a participat, intitulată Rheinübung, împreună cu crucișătorul greu Prinz Eugen, a reușit să scufunde cuirasatul Hood, mândria Marinei Militare britanice. Urmărit ulterior de forțe mult superioare, avariat de atacurile avioanelor torpiloare, Bismarck a fost scufundat în dimineața zilei de 27 mai 1941, la 450 mile marine de Brest. Aproximativ 2000 de membri ai echipajului au pierit.

Macheta este Revell, la scara 1:350, la care s-au adăugat seturi de detaliere, tevi de tun metalice pentru armamentul principal și secundar, însemne de recunoaștere aeriană, steag și echipaj. Nava este reprezentată în ziua de 5 mai 1941, dată la care a fost vizitată de cancelarul german Adolf Hitler. Bismarck, împreună cu nava-soră Tirpitz, se găsea ancorată în portul Gotenhafen (azi Gdansk, Polonia).

Machetismul – un domeniu în care inovezi mereu

 Calin Ungureanu (Wurger)

 Am luat contact cu machetele încă de mic când tata, cu diverse ocazii mi-a cumparat de la librăria din cartier, kituri (nu ştiam pe atunci că se numesc aşa) produse în Polonia sau în fosta RDG. Figurinele erau la ordinea zilei. Plastic de găleata colorat fantasmagoric, dar completam realitatea ireală cu imaginaţia mea neîngrădită de convenţii de la varsta aceea.

Kiturile erau o marfă rară în anii ’70 – ’80, aşa că modelele electrice de trenuri, achiziţionate cu banii de la sorcovă, din magazinul Victoria, îmi potoleau setea de miniatural. Ce nu aveam, făceam din lemn sau mai rar din plastic, aşa cum puteam cu scule empirice, pe genunchi.

Prin ’93, într-un context cât se poate de îndepărtat de domeniu, am intrat în posesia unor machete (asamblate), pe care odată ajuns acasă le-am vopsit cu ce aveam pe masa de lucru. Pregătindu-mă atunci să devin pictor restaurator, nu duceam lipsă de scule şi materiale. Rezultatul a fost aşa de bine primit de apropiaţi încât asta m-a încurajat să mă ocup mai atent de machetism.

Am început ca mai toată lumea cu avioane şi am derapat ulterior spre tancuri, camioane, (sub)marine, SF-uri şi în cele din urmă figurine.

Cred că în machetism, m-au atras provocările, poate de aceea m-am şi cantonat în 1/72. Este o scară la care obţinerea unor detalii şi finish-uri convingătoare este dificilă. În plus dimensiunile relativ mici îmi permit să colecţionez un număr mare de modele şi să le compar vizual între ele. Abia când vezi un Me 321 lângă un Me 109 înţelegi cât era de imens primul. Având o gândire predilectă în imagini, am vrut să îmi reprezint fizic lucruri care mi-au plăcut cred, întotdeauna. Faptul că am fost pasionat (şi mai sunt) de biologie, chimie şi pictură, m-a ajutat de multe ori în hobby-ul ăsta.

Pictarea figurinelor a venit mai târziu. Am început aproape în joacă cu scara 1/72. Aveam nevoie să-mi populez dioramele. După ce le-au văzut, vreo 2 amici, m-au rugat să le fac şi lor. Au ieşit mai bine decât ale mele. Normal, au urmat figurinele la scara 1/35. Acestea nu mi-au plăcut niciodată, dar cum comenzile veneau şi mai vin încă, a trebuit să fac şi din aştia. S-a dovedit un antrenament foarte bun pentru figurinele din metal la 54 mm.

Am ajuns apoi să pictez figurine din metal la 75, 90 şi 120 mm. Cum vârsta începe să-şi spună cuvântul, mai ales în ceea ce priveşte vederea de aproape, acestea sunt scări la care pot să adaug cantitatea de detalii pe care o doresc.

Pot spune că am făcut de-a lungul timpului machete din cele mai variate : figurine, avioane (din orice epocă şi scară), elicoptere, blindate, marine, feroviare, SF, clădiri; ieftine sau scumpe, din plastic sau alte materiale. Acum mă pregătesc pentru marea încercare de a face o corabie din lemn.

Ceea ce mă interesează de ceva timp în machetism, este obţinerea unor finish-uri cât mai apropiate de realitate, simularea unor degradări a căror finalitate este de a mă apropia cât mai mult (prin fotografia machetei) de imaginea obiectului original din epocă.

De câte ori particip la o expoziţie sau am prilejul de a arăta machetele mele unui novice, vreau să transmit informaţii utile şi interesante care să rămână în conştiinţa privitorilor, mai degrabă decât admiraţia pentru abundenţa şi corectitudinea diabolică a detaliilor şi trofeul timpului folosit pentru finalizarea modelelor. Consider că rolul nostru este mai degrabă acesta, de popularizare a istoriei, decât de a ne arăta rezultatele “uimitoare” între noi machetiştii.

Modelist si colectionar: Nemeth Attila Cristian

Am inceput sa practic modelismul static de vitrina in zorii aparitiei revistei Modelism pe timpul cand existenta nu ne era invadata de tentatii indoielnice si modelismul reprezenta inca interes pentru tineri.Toti cei pasionati ca mine ne multumeam cu celebrele machete de sorginte sovietica prost turnate ne fiind incluse in nicio scara ,dar care se gaseau din abundenta in librariile comertului socialist.

Dupa revolutia din 1989 in Romania au inceput sa apara incet dar sigur machete din Europa de vest si nu numai de o cu totul alta calitate de cum eram invatati, impreuna cu vopsele scule si accesorii care ne-au deschis calea catre adevaratul MODELISM.

Din acel moment am stiut ce vreau de la acest hobby (care m-a scapat asa cum am mai spus de unele tentatii ) si am inceput sa construiesc tot felul de machete ce imi picau in mana,pana la urma m-am axat numai pe machete de avioane si elicoptere la scara 1/72 ,apoi au urmat tancurile si tehnica de lupta terestra la 1/72 ,iar in final navele tot la 1/72 care incapeau totusi in vitrina.

Apogeul satisfactiei in acest hobby a fost cand mi-am cumparat un aerograf fara de care cu greu poti atinge o oarecare performanta,dar si tragand cu ochiul prin revistele de specialitate sau impartasind idei si opinii cu prietenii dar si experimantand unele procedee de constructie,vopsire si finisare pe machete-rebut.

Pentru a avea spor in constructia si colectionarea de machete,ar trebuii sa aveti o camera linistita numai a voastra si cateva vitrine de la parinti,bunici sau cunoscuti in care pe vremuri erau adunate bibelouri de sticla:(pesti de sticla,balerine,pahare etc) si evident intelegerea familiei si un venit care sa va permita achizitionarea de machete scule si accesorii macar odata la 1-2 luni

Cum in vremurile pe care le traim pasionatii de modelism sunt din ce in ce mai putini iar media de varsta este peste 30 de ani interesul tinerilor se indreapta vertiginos catre alte hobby-uri neortodoxe si nocive,ar trebuii promovat cumva aceasta pasiune cat nu se pune praful pe memoria celor ce-l practica...aceasta intr-o societate care promoveaza non valorile si a uitat de timpul liber.

 Inca doua lucrari ale lui Teo Matei din Tulcea:

Blindate 1:72 avand ca autori pe Dan Magon si pe Ovidiu Socaciu:

Thor-ul lui Razvan Bujor la scara 1/35 :

Vizitatori:

Avioanele lui Tiberiu Olariu:

Blindatele lui Serban Prejoianu:

Avioanele lui Bebe Roman:

Blindatele lui Valeriu Visan:

Diorama medievala il are ca autor pe Alexandru Dumitrescu, retul imi apartin:

Prieteni, colegi sau pur si simplu vizitatori: