Cuirasatul Bismarck produs de Amati - Numerele 41-50

Am fost un pic plecat pana in Suedia asa ca n-am apucat sa mai si lucrez. Piesele din numarul 50  respectiv cele fotodecupate le-am lasat deoparte pentru sfarsitul de saptamana viitor. Sunt cateva decalaje pe la hublouri dar n-am nici cea mai mica intentie sa le corectez. In cel mai fericit caz poate ca am sa "sterg" proeminentele gresite. In rest, detaliile sunt bine scoase in evidenta iar cele 3 gresite nu vor sari chiar asa usor in ochii celor care nu au studiat problema.

Numarul 49 aduce cu el primul set de fotodecupaje care adauga detalii pe suprastructurile de la pupa.  Calitatea acestor fotodecupaje este de inalt nivel. Toate aceste minunate detalii ar fi bine sa fie scoase in evidenta, dar fiecare lucru la timpul lui. Pentru inceput am fixat provizoriu, cu cleme, fotodecupajul si am trasat locurile unde trebuiesc date gaurile hublourilor. Cu ajutorul unei scule manuale am dat o serie de gauri de 1 mm, gauri pe care le-am largit apoi cu un spiral de 2,5mm (in documentatie zicea de 2,2 dar este mai bine de 2,5mm). N-am fixat pe piesa mare fotodecupata micile detalii pentru ca mi se pare mai firesc sa fac acest lucru dupa fixarea piesei mari. Probabil asta se va intampla peste cateva numere cand nu va mai exista riscul deteriorarii fotodecupajelor din cauza prelucrarii suportului din lemn/plastic.

Corpul a mai primit o usoara slefuire si inca un strat de vopsea. Mai este de lucru la el. Numarul 48 vine cu o bucata de placaj de 4mm in care sunt decupate cu laser sase piese. Doar cinci dintre ele vor fi folosite in aceasta faza, cea de-a sasea va ramane la pastrare. Alte patru piese din plastic au intregit aspectul suprastructurii de la pupa. Cele doua piese din plastic ce trebuiesc montate impreuna au fost lipite intre ele cuadeziv pentru plastic de la Revell.

De data asta timpul alocat lucrarii a fost lung. Numarul 47 vine cu o placuta din alama fotodecupata pe care se afla in mare parte piesele ce trebuiesc montate in lacasurile din zona chilelor antiruliu.   N-am montat inca fotodecupajele pentru ca inca mai am cate ceva de lucru la coca in partea inferioara (opera vie). In partea superioara a operei moarte am mai mult de lucru. Dupa ce cu ceva timp in urma am facut o chituire cu chit din lac in care am pus pudra de talc, am facut o chituire cu chit auto in zonele in care era evident ca va fi nevoie de chituire. Dupa uscare am facut slefuirea si am notat cu creionul zonele in care mai trebuie sa intervin cu chit. Pentru ca nu toate imperfectiunile sunt vizibile am dat un prim strat de vopsea acrilica. Pentru aplicarea vopselei am folosit un aerograf Beginner ESB 100 de la Revell care nu-i tocmai un aerograf ci un suflai mai evoluat. Berinner-ul are avantajul ca are conul de vopsea cu un unghi mult mai mare la varf decat un aerograf normal pe care daca l-asi fi folosit mi-ar fi crescut barba pana terminam. Va mai trebui sa intervin asupra cocii intrucat, dupa vopsire, au aparut zone care mai trebuiesc chituite dar si zone unde slefuirea n-a fost suficienta. Voi astepta totusi sa se mai indrepte vreme pentru ca sa pot sa aerisesc cum trebuie micul meu atelier.

Artileria grea a navei era compusa din opt tunuri de 38 cm asezate doua cate doua pe patru turele botezate de la pupa catre prova cu numele de Dora, Caesar, Bruno si Anton. Numarul 46 aduce cu el o bucata de placaj de 4mm grosime pe care se afla 17 piese decupate cu laserul. Am taiat cu un cater cu lama dreapta si ingusta terminatiile pieselor si le-am lipit intre ele cu aracet. Am obtinut astfel barbeta turelei Caesar, mijlocul hangarului avionului Arado si suprastructura din spatele postului de comanda al artileriei. Pentru pozitionarea corecta a pieselor ce formeaza mijlocul hangarului am folosit un mic vinclu. Provizoriu am asezat cele trei ansambluri de piese in locurile lor pe nava si mi-a ramas nefolosit un inel despre care n-am gasit indicatii ca ar proveni de undeva.

La numarul 45 revista ofera o bucata de placaj de 1mm grosime pe care sunt taiate cu laserul patru piese. Am fixat cu aracet trei dintre cele patru piese. Pentru ca fixarea pieselor a durat putin am facut o prima chituire in zonele unde chitul facut din talc cu lac nu a acoperit suficient.

Alte patru piese din styren insotesc numarul 44. Ca si cele doua de la numarul trecut sunt destinate constructiei suprastructurilor. Pentru fixarea lor am folosit tot cianoacrilat.

O rama cu doua piese din styren, un sablon din placaj de 4mm si etrava din rasina insotesc numarul 43 al revistei. Pentru fixarea etravei am folosit Moment Fix Express iar pentru lipirea pieselor din styren am folosit cianoacrilat. Am facut copii dupa puntea din revista cu macheta din carton care este la aceiasi scara (1:200) cu nava de la Hachette si am contatat ca exista diferente dimensionale intre cele doua modele.

Kitul din carton al Bismarckului.

Puntea din carton pozitionata peste corpul navei de la Hachette.

Diferenta exista si in cazul puntii oferite de catre producator (din pacate nu mai gasesc siteul de unde am luat poza aceasta).

 La numarul 42 piesele decupate cu laserul in placaj de 1mm sunt destinate finalizarii partii de sus a operei moarte. Pentru lipirea pe zona cu piesa din rasina de la prova am folosit cianoacrilat. Am facut chit din lac amestecat cu pudra de talc si am chituit cu el intregul corp al navei. Pe vremuri foloseam in locul lacului clei Ago sau emailita. Din lipsa, lacul s-a dovedit un bun inlocuitor. Dupa uscare am finisat suprafata cu hartie abraziva.

A continuat livrarea de baghete ce formeaza stratul final al cocii navei. Nimic de semnalat la numarul 41.