Mari corabii - Sfantul Ioan Botezatorul - partea a III-a

Inca doua tunuri insotesc numarul 60 al revistei. Piesele pentru constructia a doua afeturi sunt taiate cu laser intr-o bucata de placaj. In punguta ce insoteste revista se mai afla doua tevi de tun, rotile din alama strunjita si doua bucati de sarma din alama.

Numarul 59 aduce cu el o bagheta din lemn,  ramele si capacele saborturilor turnate din metal alb.  Atat ramele cat si capacele ar trebui vopsite culoarea lemnului. Capacele ar trebui "sa sufere" si o spalare cu vopsele de ulei (eventual siena arsa) sau cu produse speciale pentru asa ceva astfel incat detaliile sa fie scoase in evidenta. Balamalele capacelor ar trebui lasate la culoarea metalului sau vopsite in negru. Pe interior capacele pot fi vopsite cu rosu.

Piesele din numrul 58 sunt identice cu cele din numarul 57, mai exact, piese ce asamblate mai formeaza doua tunuri pentru nava.

Un nou set de instructiuni de utilizare insotesc  numarul 57. Instructiunuile sunt pentru asamblarea pieselor aferente numerelor 57 pana la 60. Piesele ce vin odata cu revista formeaza doua dintre tunurile ce trebuiesc montate pe nava.

Numarul 56 nu abunda nici el in numarul de piese. Noroc cu cele doua baghete din care se confectioneaza tot soiul de piese si mai ales caviliere. Mai exista o bucata din placaj de 4 mm cu doua piese taiate cu laser si o bucata de sarma din cupru. 

Baghete, furnir, placaj sunt elementele ce insotesc numarul 55. Piese de la prova dar si structura cabinei carmaciului sunt decupate cu laserul intr-o bucata de placaj de 4 mm din acest numar. Pe langa ele, in punga, se mai afla furnir pentru modelele ce infrumuseteaza corpul navei, doua baghete d-un fel si una d-alt fel.

O bucata de placaj de 4mm grosime din care sunt decupate cu laserul cinci coaste ce vor fi montate la prova, balamalele carmei si o tija din alama se afla in punga numerului 54 al revistei.  Cea mai mare dintre coaste ar fi trebuit sa fie taiata in doua pentru a putea fi montata in locul ce i-a fost destinat. N-a facut-o producatorul, va trebui s-o facem noi.

La numarul 53 doar doua piese taiate cu laser in placaj de 4mm si noi instructiuni de montaj aferente numerelor de la 53 la 56. Din instructiuni pompa de santina data de DeA pare supradimensionata, lucru care se vede si la cabestan.

Un model de pompa de santina insoteste numarul 52 al Marilor Corabii. Odata cu el mai vin piese pentru realizarea comenzii la carma, piese pentru realizarea a doua cabestane (aceasta este denumirea corecta a dispozitivului folosit pe aceasta nava pentru tractare). Cabestanul propus de DeA nu-i cel mai fericit exemplu de construit, dar ...

Cabestan in "Dictionar Enciclopedic de Marina"

Numarul 51 este insotit de doua repere, detalii ce tind sa faca din lucrare ceva care sa para verosimil.

Braie, trepte, caviliere insotesc numarul 50 al revistei. Desi sceptic, iata ca am ajuns la jumatate. Cand a inceput reeditarea  nu m-am gandit ca se va putea ajunge pana aici mai alesc ca de la prima tentativa de publicare pana la reluare au trecut 5 ani. Pana la terminarea corabiei mai sunt tot pe atatea numere, dar noi sa fim sanatosi ...

Un nou set de instructiuni insoteste numarul 49. El cuprinde instructiuni de montaj si executie de la numarul 49 pana la numarul 52.  Trei profile diferite de baghete sunt piesele acestui numar. Printre ele cele ce vor fi utilizate pentru confectionarea chilei ei a etamboului.

Odata cu numarul 48 incep sa vina si piesele care vor forma chila vizibila a navei. In acest numar doua dintre piese vin pretaiate cu laser intr-o bucata de placaj  de 4 mm si formeaza etrava. Era de preferat ca etrava sa fie confectionata din bucati de lemn compacte, nu din placaj.

Inca patru baghete pentru realizarea copastiei insotesc numarul 47. Pentru realizarea deselelor ornamentale aflate la pupa, DeAgostini propune realizarea lor din furnir si alatura in acest scop patru fasii late dintr-o esenta lemnoasa deschisa la culoare. 

Ultimele fasii de furnir din mahon pentru imbracarea corpului navei vin odata cu numarul 46. In acelasi numar sunt si primele baghete ce vor servi la confectionarea copastiei.

Un nou set de instructiuni de montare vine odata cu numarul 45. Totodata 31 faisii de furnir din mahon sunt ambalate in acest numar. Instructiunile de montaj aferente numerelor de la 45 la 48 arata ca in curand coca navei va fi gata.

Contrar sumbrelor previziuni formulate pe diverse forumuri si nu numai, revista Mari Corabii se incapataneaza sa apara impreuna cu piesele necesare realizarii galionului. Si uite asa a ajuns la numarul 44, numar in care vin si cele 30 de fasii de furnir din mahon, fasii ce vor completa stratul final de file ce imbraca coca navei.

Inca un rand de fasii de furnir, 31 la numar, insotesc numarul 43 al revistei. Totodata, dintr-o bucata de placaj de 4mm, vin cinci piese pretaiate cu laser, mai exact  trei piese prin care vor trece cele trei catarge si doua piese de la balconul prova.  

Am reusit sa mai lucrez o ora la nava. Am facut bucata de punte de la prova folosind piesa de la numarul 38. Pentru a imita calfatuirea am folosit in locul benzii de caseta (metoda pe care o folosec frecvent) fasii de furnir de mahon. Cele opt piese care formeaza curbura provei au o problema, problema pe care am verificat-o si cu piesele din prima editie (cea de acum cinci ani). Problema zice ca cele opt grosimi ale celor opt piese insumate dau 32 mm doar ca grosimea care trebuie acoperita (asa cum se vede si in poza) este de doar 28 mm. Am lipit astfel doar piesele de la 1 la 7 la fiecare bord, cea de-a opta piesa ramanand pe dinafara. Curbura se poate realiza si fara cea de-a opta piesa.

Douazeci si opt de fasii de furnir din mahon si un set de piese pentru constructia unui gratar de bocaport sunt piesele ce insotesc numarul 42. Fasiile de furnir vor continua imbracarea cu stratul final de file ce formeaza coca navei.

In acelasi timp cu numarul 41 a trebuit sa-mi achizitionez un nou biblioraft care sa gazduiasca urmatoarele douazeci de numere ale revistei. Revista, pe langa piesele necesare formarii curburii de la prova, este insotita de un nou set de instructiuni de montaj, instructiuni aferente numerelor de la 41 la 44. Cele opt piese care insotesc acest numar sunt pretaiate cu laserul intr-o bucata de placaj cu grosimea de 4 mm si vin montate doar intr-un bord. Impreuna cu piesele de la numarul 40, dupa finisare, piesele vor forma curbura provei. 

Cuirasatul Bismarck produs de Amati - Numerele 41-50

Am fost un pic plecat pana in Suedia asa ca n-am apucat sa mai si lucrez. Piesele din numarul 50  respectiv cele fotodecupate le-am lasat deoparte pentru sfarsitul de saptamana viitor. Sunt cateva decalaje pe la hublouri dar n-am nici cea mai mica intentie sa le corectez. In cel mai fericit caz poate ca am sa "sterg" proeminentele gresite. In rest, detaliile sunt bine scoase in evidenta iar cele 3 gresite nu vor sari chiar asa usor in ochii celor care nu au studiat problema.

Numarul 49 aduce cu el primul set de fotodecupaje care adauga detalii pe suprastructurile de la pupa.  Calitatea acestor fotodecupaje este de inalt nivel. Toate aceste minunate detalii ar fi bine sa fie scoase in evidenta, dar fiecare lucru la timpul lui. Pentru inceput am fixat provizoriu, cu cleme, fotodecupajul si am trasat locurile unde trebuiesc date gaurile hublourilor. Cu ajutorul unei scule manuale am dat o serie de gauri de 1 mm, gauri pe care le-am largit apoi cu un spiral de 2,5mm (in documentatie zicea de 2,2 dar este mai bine de 2,5mm). N-am fixat pe piesa mare fotodecupata micile detalii pentru ca mi se pare mai firesc sa fac acest lucru dupa fixarea piesei mari. Probabil asta se va intampla peste cateva numere cand nu va mai exista riscul deteriorarii fotodecupajelor din cauza prelucrarii suportului din lemn/plastic.

Corpul a mai primit o usoara slefuire si inca un strat de vopsea. Mai este de lucru la el. Numarul 48 vine cu o bucata de placaj de 4mm in care sunt decupate cu laser sase piese. Doar cinci dintre ele vor fi folosite in aceasta faza, cea de-a sasea va ramane la pastrare. Alte patru piese din plastic au intregit aspectul suprastructurii de la pupa. Cele doua piese din plastic ce trebuiesc montate impreuna au fost lipite intre ele cuadeziv pentru plastic de la Revell.

De data asta timpul alocat lucrarii a fost lung. Numarul 47 vine cu o placuta din alama fotodecupata pe care se afla in mare parte piesele ce trebuiesc montate in lacasurile din zona chilelor antiruliu.   N-am montat inca fotodecupajele pentru ca inca mai am cate ceva de lucru la coca in partea inferioara (opera vie). In partea superioara a operei moarte am mai mult de lucru. Dupa ce cu ceva timp in urma am facut o chituire cu chit din lac in care am pus pudra de talc, am facut o chituire cu chit auto in zonele in care era evident ca va fi nevoie de chituire. Dupa uscare am facut slefuirea si am notat cu creionul zonele in care mai trebuie sa intervin cu chit. Pentru ca nu toate imperfectiunile sunt vizibile am dat un prim strat de vopsea acrilica. Pentru aplicarea vopselei am folosit un aerograf Beginner ESB 100 de la Revell care nu-i tocmai un aerograf ci un suflai mai evoluat. Berinner-ul are avantajul ca are conul de vopsea cu un unghi mult mai mare la varf decat un aerograf normal pe care daca l-asi fi folosit mi-ar fi crescut barba pana terminam. Va mai trebui sa intervin asupra cocii intrucat, dupa vopsire, au aparut zone care mai trebuiesc chituite dar si zone unde slefuirea n-a fost suficienta. Voi astepta totusi sa se mai indrepte vreme pentru ca sa pot sa aerisesc cum trebuie micul meu atelier.

Artileria grea a navei era compusa din opt tunuri de 38 cm asezate doua cate doua pe patru turele botezate de la pupa catre prova cu numele de Dora, Caesar, Bruno si Anton. Numarul 46 aduce cu el o bucata de placaj de 4mm grosime pe care se afla 17 piese decupate cu laserul. Am taiat cu un cater cu lama dreapta si ingusta terminatiile pieselor si le-am lipit intre ele cu aracet. Am obtinut astfel barbeta turelei Caesar, mijlocul hangarului avionului Arado si suprastructura din spatele postului de comanda al artileriei. Pentru pozitionarea corecta a pieselor ce formeaza mijlocul hangarului am folosit un mic vinclu. Provizoriu am asezat cele trei ansambluri de piese in locurile lor pe nava si mi-a ramas nefolosit un inel despre care n-am gasit indicatii ca ar proveni de undeva.

La numarul 45 revista ofera o bucata de placaj de 1mm grosime pe care sunt taiate cu laserul patru piese. Am fixat cu aracet trei dintre cele patru piese. Pentru ca fixarea pieselor a durat putin am facut o prima chituire in zonele unde chitul facut din talc cu lac nu a acoperit suficient.

Alte patru piese din styren insotesc numarul 44. Ca si cele doua de la numarul trecut sunt destinate constructiei suprastructurilor. Pentru fixarea lor am folosit tot cianoacrilat.

O rama cu doua piese din styren, un sablon din placaj de 4mm si etrava din rasina insotesc numarul 43 al revistei. Pentru fixarea etravei am folosit Moment Fix Express iar pentru lipirea pieselor din styren am folosit cianoacrilat. Am facut copii dupa puntea din revista cu macheta din carton care este la aceiasi scara (1:200) cu nava de la Hachette si am contatat ca exista diferente dimensionale intre cele doua modele.

Kitul din carton al Bismarckului.

Puntea din carton pozitionata peste corpul navei de la Hachette.

Diferenta exista si in cazul puntii oferite de catre producator (din pacate nu mai gasesc siteul de unde am luat poza aceasta).

 La numarul 42 piesele decupate cu laserul in placaj de 1mm sunt destinate finalizarii partii de sus a operei moarte. Pentru lipirea pe zona cu piesa din rasina de la prova am folosit cianoacrilat. Am facut chit din lac amestecat cu pudra de talc si am chituit cu el intregul corp al navei. Pe vremuri foloseam in locul lacului clei Ago sau emailita. Din lipsa, lacul s-a dovedit un bun inlocuitor. Dupa uscare am finisat suprafata cu hartie abraziva.

A continuat livrarea de baghete ce formeaza stratul final al cocii navei. Nimic de semnalat la numarul 41.