Campul de lupta

Plansa a fost facuta pentru a servi de postament intr-o diorama de lupta la scara 1:72. Dimensiunile sunt 60x60 cm si a fost o tema de sfarsit de saptamana sau weekend cum se mai spune pe la noi prin romanica. Am inceput lucrarea sambata la ora 11 la sediul "Viking art & hobby shop" impreuna cu Alexandru Dumitrescu si am continuat acasa. Duminica seara lucrarea era gata.

Suportul de baza a fost polistirenul expandat, patru straturi de cate 10 mm grosime fiecare peste care s-a vopsit cu vopsea tempera neagra. Pentru realizarea gaurilor si pentru finisarea santului am folosit letconul.

 Dupa ce s-a uscat vopseaua Alexandru a inceput sa "planteze" iarba artificiala folosind un pistol special conceput pentru asta si achizitionat cu ceva ani in urma de la Marius Aureliu (minitechnik.ro). In timp ce Alexandru se ocupa de gradinarit, am inceput realizarea podului.

 Pe la ora 16 ne-am raspandit fiecare pe la casile lui, eu si cu diorama in portbagaj. A urmat cautarea printre acareturi a matritelor pentru buturugi. Am gasit una cu 4 cuiburi si am inceput sa torn piesele. Pentru ca nu aveam decat 4 modele de buturugi a trebuit sa le vopsesc diferit si sa le plantez in asa fel incat sa nu fie doua identice una langa alta. Doi pomisori artificiali sunt tot ce a ramas intreg din padure. In mica vale am plantat diverse tufisuri din licheni achizitionati tot de la Marius "MiniTechnik". Mi-am adus aminte ca zicea Alexandru ceva de niste stanci asa ca in partea opusa "paduricii" am pus si doua pietre realizate din ... piatra de la mama ei. Fimalizarea podului a trebuit s-o fac pe pozitie. La final, pentru a rupe coloritul cat si pentru "invechirea" lemnului am folosit mai multe prafuri de la Vallejo.

Cuirasatul Bismarck produs de Amati - Numerele 51-60

Numarul 60 este cel in care incep sa apara puntile. Elementele ce formeaza puntile sunt din placaj de 1mm gravat cu laser. Producatorul recomanda lacuirea puntilor cu lac semilucios. Mie metoda nu-mi place asa ca am folosit metoda pe care o folosesc pentru puntile corabiilor, respectiv smirgheluirea cu smirghel fin a suprafetei, frecarea cu o bucata din lemn de brad pana fibrele se taseaza si suprafata devine neteda si lucioasa si aplicarea in final a unui strat fin de ulei de in. N-am lipit puntea, dar nici peretii laterali.

Desi m-a prins sfarsitul de saptamana intr-o alta minunatie de lucrare am lucrat si ceea ce mi-a pus la dispozitie numarul 59 respectiv piesele fotodecupate.  In acest numar revista pune la dispozitie si un sablon pentru curbat atat balustradele din numarul trecut cat si cele din acest numar. Am lipit piesele de suportul de lemn folosind aceiasi rasina epoxi pe care am folosit-o si pana acum.

Numarul 58 aduce in  afara de placa de alama fotodecupata (care la mine a fost usor sifonata) si doua piese din plastic. Nici de data asta n-am gasit revista la chioscul de unde o cumparam inainte asa ca am fugit tot la Orhidea la Imedio. Desi a fost o minivacanta, nici de aceasta data n-am lucrat piesele ce erau de lucrat si nici n-am continuat de unde ramasesem.

Am mai finalizat inca un perete lateral si am continuat sa montez piese la cele doua catapulte. Pentru a-mi fi mai usor sa le manevrez am fixat ansamblul pe bucati de hartie adeziva. Cele doua catapulte au trecut la faza de asteptare pana la intarirea rasinii si montarea restului de piese.

Pentru ca n-am avut timp la vremea cand au venit piesele m-am apucat abia acum sa lucrez cele doua catapulte ce lansau avioanele Arado Ar 196. Pentru fixarea pieselor intre ele n-am folosit cianoacrilat ci tot rasina epoxidica de la Bison. Pentru fixarea pieselor pana la inrarirea rasinii am folosit hartie adeziva. Tot cu hartie adeziva am fixat si panourile gata finalizate pe bucati de carton gofrat pentru a le pastra pana la fixare in locurile unde vor trebui montate.

O noua placa din alama fotodecupata vine odata cu numarul 57. Piesa principala este partea frontala a hangarului in care se aflau doua dintre cele patru hidroavioane Ardo Ar 196. Am fixat placa folosind ca adeziv rasina epoxidica.  Tot asa am fixat si barbeta din numarul trecut de structura din placaj. Dupa lipirea cu epoxi n-a mai fost nevoie sa folosesc cuisoarele de fixare.

Am achizitionat revista tot de la Imedio ceea ce imi este oarecum peste mana revista nefiind la chioscuri. Am aflat de pe alti colegi de suferinta ca sunt destul de multi cei ce n-au reusit sa puna mana nici pe numarul 53. Numarul 56 are pe placa fotodecupata primul perete ce simuleaza exteriorul barbetei turelei Caesar. Pentru fixarea de structura din placaj producatorul livreaza si sase cuisoare.

Nici cu numarul 55 n-a fost tocmai lejer intrucat inca n-a aparut la chioscuri, dar macar l-am gasit la Imedio - Orhidea. Placauta fotodecupata contine piesele pentru pentru cea de-a doua catapulta pentru lansarea celor patru hidroavioane Arado 196 si o laterala a hangarului mare. In hangarul mare se pastrau doua cintre hidroavioane.   Timpul liber nu mi-a permis sa lucrez piesle din acest numar.

Numarul 54 ... numar greu! Numar greu de gasit. Nu l-am gasit la nici un chiosc de unde am procurat celelalte numere si nici la Imedio in Orhidea caci nici aici n-a sosit revista. Am cautat numarul si in Galati unde am plecat in delegatie. Au fost cateva exemplare la Imedio, dar eu n-am mai prins nici unul. Am reusit sa gasesc numarul cu greutate tot la Imedio - Orhidea cand am revenit din delegatie. Astfel numarul a devenit cel mai scump dintre cele achizitionate pana acum numai din cauza drumurilor. In acest numar, pe langa placa e alama fotodecupata se mai afla o coala de hartie pe care sunt tipatite sabloanele pentru hublourile de pae corpul navei. Unele gauri deja date trebuiesc astupate, altele trebuiesc date.  N-am lucarat nici panoul suprastructurii, nici catapulta avioanelo Arado si nici gaurile din corpul navei.

Cum kitul abunda de fotodecupaje, acestea nu lipsesc nici in numarul 53. O noua placa de alama cu piese fotodecupate aduce si in acest numar un plus de detalii la peretii suprastructurilor .

Numarul 52 continua cu fotodecupaje ce vor deveni pereti ai suprastructurior. Am dat si gaurile hublourilor in piesa din plastic.

Cum kitul abunda in fotodecupaje si in numarul 51 exista o placa de alama fotodecupata. Calitatea pieselor este foarte buna. Am inceput lipirea pieselor folosind cianoacrilat, adeziv pe care l-am aplicat folosind un ac de cusut cu urechia taiata. Aceasta scula asigura dozarea fina a cantitatii de adeziv. Pentru curatarea acului am folosit flacara unei brichete.

Zilele Muzeului Militar Militar "Regele Ferdinand I" - 2012

In acest weekend (12-13mai) va avea loc evenimentul numit: Zilele Muzeului Militar Militar "Regele Ferdinand I", eveniment care bucura anual iubitorii de istorie si nu doar pe ei.

Tema din acest an este legata de cei peste 95 de ani ce au trecut de la intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial (14/15 august 1916).

Aida de Revell

Este vorba despre unul dintre Model Set-urile de la Revell. Piesa de rezistenta a acestuia este nava de croaziera la scara 1:1200. O nava cu o linie frumoasa si moderna, linie care nu se pierde nici la cea mai mica replica a ei.

Kitul contine lipici Contacta Professional (sticla mica cu ac) o pensula cu doua capete si trei dintre vopselele ce trebuiesc folosite. Cele trei vopsele sunt acrilice din categoria "Aqua Color". 

Pentru finalizarea navei mai sunt necesare inca cateva culori ce trebuiesc procurate separat. Ele sunt specificate in instructiunile de montaj si vopsire.

Una dintre culori poate fi ilocuita cu decalul de foarte buna calitate ce insoteste kitul. Pe coala de decal exista decal chiar si pentru suportul de prezentare (suport pe care eu n-am sa-l folosesc).Mi-a placut la nava asta faptul ca este o nava cu buze.

Kitul este compus din trei rame si o mare parte din coca dintr-o bucata.

Kitul este unul de nivel 3 de dificultate. La o asambalre preliminara am vazut ca piesele se imbina biene, fara dificultati si lufturi semnificative bavurile ce apar pe ici pe colo fiind aproape insesizabile.

Si gata:

X-wing fighter / Revell

Cu doi ani in urma m-am mai jucat cu o jucarie din asta din categoria "easy kit" , respectiv Milenium Falcon. De data asta, pentru ca aveam chef sa fac ceva care sa fie gata mai mult decat repede, am apelat la inca un kit din aceiasi categorie cu lucrarea mai sus amintita.

Am agatat kitul impreuna cu alte cateva "kituri de weekend" cu care sa ma mai delectez din cand in cand. Furnizorul a fost "Viking Art & Hobby Shop".

Revenind la kitul care a costat 35 lei, acesta are doua rame cu piesele vopsite si  o rama cu transparentele. Piesele se pot monta fara lipire. Scara la care pare sa fie facut modelul, daca iau in calcul personajul, pare sa fie ceva pe la 1:100. Kitul este de nivel 2 de dificultate.

Instructiunile de montaj sunt putine si simple mai ales ca nici numarul pieselor nu-i prea mare.  

Intreaga distractie a durat o ora, ora in care am detasat piesele de pe rame, le-am debavurat pe cele cateva care aveau nevoie de debavurare, le-am fixat intre ele, dar am folosit si adeziv pentru plastic la imbinarile dintr-e piese. Am scos in evidenta detaliile la unele piese inca inainte de montaj si la intregul ansamblul dupa montaj. Am aplicat si oarece uzura si nici un pic de chit.

Mici ajustari de vopsire va mai suferi macheta cand va fi pusa in decor.

- Ala de respira greu era tasu!