Monitoare de Dunare - RB Productions - scara 1:350

 Pana de curand, monitoarele de Dunare, nu erau un subiect interesant pentru mine. Atentia asupra lor mi-a atras-o Radu Brinzan la ultima lui vizita in Bucuresti cand mi-a si prezentat kitul gandit si realizat de el. Am studiat atunci piesele si mi-a placut finetea turnarii si pentru ca este vorba despre un subiect naval romanesc mi-am dorit sa aflu mai mult despre el. Am cautat fotografii si referinte despre aceste monitoare si nu in ultimul rand mi-am dorit sa achizitionez kitul.

Scara la care a fost realizat kitul este o scara uzuala - 1:350.

Cand am studiat piesele, decalurile inca nu erau gata dar ceea ce-i lipsea erau doar decalurile.

Prin intermediul siteului "machete.ro" am intrat in posesia unui exemplar complet, la tipla.

Piesele se afla intr-o cutie generoasa find foarte bine protejate impotriva deteriorarii.

Dar haide-ti sa "rasfoim" kitul.

Coca este turmata dintr-o singura bucata dintr-o rasina gri. Finetea turnarii nu lasa loc niciunui finisaj. Piesa trebuie doar decapata, grunduita, vopsita si se poate incepe constructia pe ea.

O parte dintre suprastructuri sunt turnate odata cu coca dar o parte dintre ele se afla turnate, tot din rasina, pe doua rame. Fiecare piesa are o litera care sa ajute identificarea ei pe instructiunile de montaj.

Aparent nu sunt multe piese, dar pe langa detalii mai exista si subansamble intregi care trebuiesc confectionate din piese fotodecupate, folia de alama fotodecupata continand o mare cantitate de detalii excelent realizate.

Kitul mai contine si o punguta cu tevile armamentului din dotarea monitoarelor cat si stalpii babord si tribord piesele find din alama strunjita.

Coala cu decaluri pare sa fie OK. Pe ea se afla inmatriculari pentru toate monitoarele din clasa Smardan.

Instructiunile de montaj nu se afla in kit, dar pot fi descarcate cu usurinta de pa net de la adresa indicata in kit.

Pentru indoirea fotodecupajelor astfel incat sa ajunga la forma necesara voi folosi un mini abcant produs tot de RB Productions. Este vorba despre cel mic la care mai am si ceva accesorii necesare diverselor tipuri de indoiri.
Dispozitivul, realizat prin tehnologia fotodecuparii, este din otel inoxidabil foarte dur permitand indoirea in diverse unghiuri a pieselor din alama.

Dispozitivul de baza poate fi completat cu diverse alte accesorii pentru a putea obtine cu usurinta, manere, cilindri sau conuri, in functie de necesitati.
Dispozitivul din imagine este cel mic existand la producator si unul mai lat decat acesta.

Am studiat piesele si incep, usor, usor, sa le pun cap la cap.

Am inceput sa ma joc cu fotodecupajele motiv pentru care am inceput cu o parte din piesele de artilerie, respectiv afeturile.
Pentru indoituri am folosit scula de la RB production.

Am lucrat cate un pic si la cele doua lansatoare care au inceput sa arate ca mai jos.

Team building cu Ubisoft

In ultimii ani am tot participat pe la tot soiul de "spritz buildinguri" in care ba am tinut-o intr-o sedinta pana la sprit, ba ne-am jucat cu mingea diverse jocuri, ba am fost personaje in piese de treatru sau si mai rau am facut masinute Lego.

La P&G am facut o prezentare a ceea ce inseamna modelismul cu ramurile sale, asta acum cativa ani.

Ceva mai recent m-am jucat cu copii si machetele la Diverta

Si cu ani in urma, cam prin 1993 am facut prima demonstratie in public in cadrul expozitiei de prezentare a firmei Revell in Romania.

De data asta am fost solicitat pe post de instructor.
Nu stiu pe nimeni si nici nu cred ca a facut cineva, pana acum, navomodele de vitrina intr-o zi de team building.
M-am urnit de dimineata la drum ca sa ajung la 11:00 la Rucar.
Am baut o cafea cu Radu Nedea, am stabilit strategia dupa care am purces la treaba.

Prima sesiune a inceput cu doua filmulete cu tehnici de imitat lemnul si cu cateva fotografii cu lucrari de-ale mele in diverse stadii de lucru si am explicat cateva dintre tehnicile pe care le folosesc.

Gasca Ubisoft a prins extrem de repede cu ce se mananca navomodelismul exprimat in Kituri si ajutat din urma de vopsele si solutii la cheie.

Indicatiile pe care le-am dat au fost punctuale pentru ca si intrebarile au fost punctuale

Cele sapte echipe s-au comportat extraordinar!

Lucrarile au avut diverse stadii de dificultate si au fost trase la sorti. In urma loteriei unii au avut parte de lucrari mai usoare si altii  de lucrari grele.
Ca instructor, nu m-am putut gandi ca este posibil ca unele lucrari sa fie terminate pana la finalul celor sase ore de "navomodelism".

O tehnica foarte des folosita la pictarea figurinelor cu vopsele acrilice este uscarea rapida a vopselelor folosind uscatorul de par:

U

Echipa a fost deosebit de motivata si atrasa de subiect la maxim motiv pentru care si prestatia modelistilor mai mult decat incepatori a fost la cel mai inalt nivel.

Usor, usor fiecare lucrare a inceput sa prinda contur

Sesiunea de nanomodelism kituri s-a incheiat pe la 18:30, doua nave erau gata si restul erau destul de avansate.
A fost o zi pe care mi-a placut s-o petrec impreuna cu niste oameni care, chiar daca nu vor deveninavomodelisti, si-au dat toata silinta sa scoata lucrari de calitate.
Cea mai mare surpriza a fost sa constat ca drakarul pe care eu l-am facut intr-o sptamana se putea face intr-o singura zi.
Un gand bun pentru minunata gasca alaturi de care mi-am petrecut o minunata zi. 

Gara Hohendorf - Auhagen / H0

 Cum de multi ani n-am mai facut o asa lucrare sau mai exact de pe la inceputul anilor 90, la sfarsitul lui decembrie 2014 mi-am facut cadou "Gara Hohendorf", kit realizat de firma Auhagen la scara H0. Trebuie sa recunosc ca este primul Auhagen care-mi pica in mana asa ca si curiozitatea a fost mare.

Cutia contine toate piesele necesare inclusiv folie pentru ferestre si ceva buretei colorati care sa imite cat de cat ceva vegetatie pe la ferestre.

Am facut o proba de montaj si in mare piesele se imbina bine cu mici exceptii dar sper ca in final sa arate asa cum mi-am dorit.

Desi plasticul este deja la culoare (probabil ca unii trenulisti ar monta gara fara a vopsi piesele) eu am ales sa revopsesc totul.

Am lipit peretii celor trei cladiri formand trei ansambluri de pereti.

Pentru cladirea verde din lemn am ales sa fac ceva uzura, cladirea din caramida a primit vopsea si alb in spatiile dintre caramizi, cladirea centrala a primit vopsea si ceva mizerie pe pereti.

La cladirea din caramida  am vopsit acoperisul cu diverse nuante de gri inchis incercand sa imit cat mai aproape acoperirea cu carton smolit, la cladirea centrala am jonglat pe acoperis cu mai multe nuante de rosu si o spalare cu gri incis, iar la cladirea din lemn am mers pe doua nuante de gri metalizat (otel) pentru a reda cat mai bine un acoperis din tabla. Acesta din urma a avut parte si de o spalare cu "rugina" de la AK.

Zonele cu imitatie de piatra au primit un strat de gri asa cum a primit si peronul.

Usa dubla de la cladirea din caramida are si ea deja vopseaua verde sarira si se vede lemnul sub vopsea. Usile de la celelalte doua cladiri ca si "lemnele" acoperisului de la cladirea centrala au vost vopsite cu un maro mai inchis peste care am jonglat cu nuante mai deschise de culoarea lemnului. La final am facut o spalare cu "lemn inchis". Atat solutiile de spalare cat si nuantele de lemn folosite sunt de la AK, restul vopselelor find Vallejo.  

Interiorul:

Si lucrarea s-a cam terminat.